Madeleine Albright s-a stins din viață pe 23 Martie 2022, la Washington, înconjurată de cele trei fiice și de nepoții ei. Avea 84 de ani și o carieră politică impresionantă, în care i-au fost recunoscute expertiza și calitățile de negociator. Albright a rămas un reper valoros și un simbol pentru toate femeile care și-au dorit o carieră. În politică sau altceva. Și a mai dat istoriei un motiv pentru a pune un steguleț cu numele ei: și-a comunicat mesajele diplomatice și cu ajutorul… broșelor. Vorbea șapte limbi (ceha, engleza, franceza, germana, rusa, poloneza și sârbo-croata) și înțelegea slovaca. A fost inclusă în 2013 pe lista The Guardian a celor mai bine îmbrăcate femei de peste 50 de ani. Mai interesant este și mai multă dreptate îi face însă topul TIME din 1999.
1999, în top 100 cei mai influenți oameni ai planetei
Figură emblematică a politicii mondiale, prima femeie secretar de stat în Guvernul SUA, șefa diplomației americane în a doua administrație Clinton, Madeleine Albright a fost o ambițioasă luptătoare și apărătoare a drepturilor omului și a democrației.
Totul a început la Praga, pe 15 Mai 1937
fotografie datată din jurul anului 1941 ©Associated Press
Madeleine Albright s-a născut într-o familie de evrei, numele ei real fiind Marie Jana Korbel. Când avea 2 ani, familia a fugit din calea naziștilor, la scurt timp după ce trupele germane invadaseră țara. Familia Korbel s-a stabilit în Anglia, acolo unde au locuit toată perioada celui de-al doilea război mondial și Madeleine a fost crescută în religia catolică. Avea să afle mai târziu că părinții ei se convertiseră la creștinism și că trei dintre bunici pieriseră în lagărele de concentrare, în timpul Holocaustului. După o scurtă reinstalare în Cehoslovacia, în 1948, familia Korbel a decis, din nou, să plece din țară în momentul în care au venit comuniștii la putere. Madeleine avea 11 ani. De data aceasta destinația a fost America, Denver (Colorado). Tatăl lui Madeleine, jurnalist care lucrase și în diplomație, a ajuns profesor la Universitatea din Denver, iar Madeleine a crescut învățând despre afacerile externe de la el. Printre studenții domnului Korbel s-a aflat și viitorul secretar de stat din 2005-2009, Condoleezza Rice. La rândul ei, o premieră: prima femeie afro-americană în această funcție și a doua femeie după Albright.
Madeleine Albright și soțul ei, Joseph Albright / sursă foto en24
Albright a avut o minte strălucită. Primul succes a fost bursă câștigată pentru a studia la un colegiu privat de arte liberale pentru femei, Wellesley din Massachusetts. (aici a studiat și Hillary Clinton) Acolo a devenit interesată de politica democraților și tot atunci s-a îndrăgostit de Joseph Albright, descendent dintr-o familie ce deținea un imperiu media. A absolvit Wellesley în 1959, cu rezultate remarcabile, specializare în științe politice, și la scurt timp s-a căsătorit cu Joseph.
”Ne-am mutat la Chicago, oraș în care soțul meu obținuse un loc de muncă. Într-o zi, în timp ce luam cina cu editorul lui Joseph, la un moment dat, acesta se uită la mine și mă întreabă: «Tu ce vei face, dragă?» I-am spus că îmi voi căuta un loc de muncă la un ziar. La acea vreme, în Chicago mai existau încă trei ziare. Cu toate acestea, editorul îmi replică: «Nu cred că vrei să concurezi cu soțul tău, așa că, mai bine încearcă să faci altceva». S-a dovedit a fi un sfat bun, însă atunci m-am gândit ce ciudat am fost abordată. Cred că anumite persoane nu sunt conștiente mereu de ce spun și cât de jignitori pot fi, de fapt”. (fragment din cartea ”Iadul și alte destinații”)
De fapt, primul job al lui Madeleine Albrigt nu are legătură cu jurnalistica și nici cu politica.
”Primul meu loc de muncă a fost într-un magazin din Denver, acolo unde vindeam sutiene, pe vremea când eram la liceu. Am învățat cu acea ocazie că trebuie să încerci să te pui în locul persoanei cu care ai de-a face, să fii politicos, plin de s olicitudine și să asculți”.
semineu centrala – curatare centrala termica
Intrarea în politică
În anii care au urmat, tinerii căsătoriți s-au mutat în diferite orașe. Joseph și-a urmat cariera de jurnalist, iar Madeleine a început să învețe limba rusă, și-a continuat studiile în relații internaționale întâi la Georgetown, apoi la Columbia (drept public și guvernare) în timpul liber lăsat de cele trei fiice. La sârșitul anilor ’60, când familia se întoarce în Washington DC, Albright se implică direct în politică. Lucrează strâns cu senatorul Ed Muskie, la început ajutându-l să strângă fonduri pentru cursa prezidențială și apoi ca asistenta lui legislativă. Își termină doctoratul în 1975 și curând îi va fi oferit primul job în guvern de către Zbigniew Brzezinski, fostul ei profesor de la Columbia University. El fusese numit de președintele Carter Consilier pe Securitatea Națională și avea nevoie de fosta studentă să țină legătura cu Congresul. (sursa)
Când democrații au pierdut alegerile, la începutul anilor ’80, Albright s-a mutat în sectorul privat, lucrând pentru diverse organizații nonprofit din Washington. În aceeași perioadă, Albright și soțul ei au divorțat, Madeleine fiind părăsită după 23 de ani pentru o altă femeie. „A fost un șoc”, a declarat ea, mai târziu, pentru The Washington Post. Dar s-a îngropat în muncă, devenind profesor de afaceri internaționale la Georgetown, specializată în studii est-europene. Ca profesor, și-a făcut studenții să joace roluri în situații de politică externă. Și, mai ales, a pus studentele în roluri dominant bărbătești, învățându-le importanța de a vorbi și de a întrerupe pentru a-și face vocea auzită. Cât a predat acolo, a câștigat de patru ori titlul de Profesorul Anului. „Este posibil ca orele mele să fi fost puțin cam zgomotoase, dar femeile au învățat și bărbații s-au obișnuit cu asta”.
În timp ce preda, Albright și-a ținut degetul pe pulsul politicii democraților. Casa ei din Georgetown a devenit un centru social și un loc pentru întâlniri politice, cu Madelein Albright pe post de consilier pentru politică externă în campaniile prezidențiale ale lui Walter Mondale și Michael Dukakis.
Ambasadoarea SUA la ONU
22 Noiembrie 1995, JON LEVY / Getty Images
Când Bill Clinton a fost ales în 1992, întâi i-a cerut lui Albright să-l ajute cu tranziția administrației înainte de-a o numi ambasador la ONU. În 1993, s-a remarcat ca diplomat printr-un discurs dur la adresa unui guvern care ezitase să intervină în două dintre cele mai mari crize din deceniul 1990 – genocidul din Rwanda şi cel din Bosnia-Herţegovina. Deși încă nu găsise ecou în administraţia Clinton, la argumentele în favoarea unei reacţii mai rapide şi mai puternice, Albright a susţinut tribunalul ONU pentru crime de război care, în cele din urmă, i-a judecat pe preşedintele Serbiei, Slobodan Miloşevici şi pe unii lideri ai sârbilor bosniaci.
După ce Clinton a câștigat al doilea mandat, Albright a fost numită secretar de stat. Al 64-lea și primul femeie. Din până pe Când au auzit nominalizarea, mulți au spus că arabii nu vor negocia cu o femeie. Priviți fotografia de mai jos.
Albright, în întâmpină pe liderul palestinian Yasser Arafat la casa ei din Georgetown , 2000
Madame Secretary
În 2003, apare autobiografia Madam Secretary: A Memoir, care acoperă atât viața ei, cât și cei opt ani petrecuți în administrația Clinton, mai întâi ca ambasador al Statelor Unite la Națiunile Unite și apoi ca șef al Departamentului de Stat. Titlul cărții reflectă termenul de adresare pentru o femeie secretar guvernamental. Madame Secretary a fost pe lista celor mai bine vândute cărți publicată de The New York Times.
“Citește-mi broșa!”
În septembrie 2009, Madeleine Albright își expune bijuteriile personale într-o expoziție deschisă timp de patru luni la Muzeul de Artă și Design din New York. Tot în 2009 publică cartea ”Read My Pins: Stories from a Diplomat’s Jewel Box”, în care a vorbit despre lunga ei carieră în politică și despre modul în care a făcut diplomație și cu piesele din colecția de bijuterii. A povestit în carte că ideea i-a venit din mass-media irakiană, care a comparat-o cu un „șarpe fără egal” pentru felul în care l-a tratat pe Saddam Hussein după primul război din Golf.
„Aveam un o minunată broșă veche cu un șarpe. Așa că, atunci când aveam de-a face cu Irak, purtam acel șarpe. După care, mi-a venit o idee. Am cumpărat o mulțime de bijuterii care să reprezinte ceea ce urma să fac în zilele respective. În zilele bune, am purtat flori, fluturi și baloane, iar în cele rele, animale carnivore și păianjeni”.
Aici am scris despre o altă bijuterie cu o interesantă istorie – cele trei maimuțe înțelepte.
Colecția secretarului de stat american ar fi avut peste 200 de broșe pe care le-a purtat în cadrul ceremoniilor oficiale, evenimentelor la care a fost invitată în toată lumea, întâlnirilor și summit-urilor politice. În 2012 li se adaugă Medalia Libertății oferită de Președintele Obama.
Cea mai înaltă onoare pe care o poate primi un civil.
“Fiind prima femeie care a servit ca diplomat de top al Americii, curajul și duritatea lui Madeleine au contribuit la aducerea păcii în Balcani și au deschis calea pentru progres în unele dintre cele mai instabile colțuri ale lumii. Și în calitate de imigrantă ea însăși – nepoata victimelor Holocaustului care au fugit din Cehoslovacia natală în copilărie – Madeleine a adus o perspectivă unică muncii sale. Aceasta este una dintre poveștile mele preferate. Odată, la o ceremonie de naturalizare, un bărbat etiopian s-a apropiat de ea și i-a spus: „Numai în America un refugiat se poate întâlni cu secretarul de stat”. Și ea a răspuns: „Numai în America un refugiat poate deveni secretar de stat”. Barack Obama
După ce și-a încheiat mandatul, Albright a înființat o firmă de consultanță și a lucrat pentru scurt timp ca director al consiliului de administrație la Bursa din New York. Ea a continuat să prezideze instituții, să vorbească în public, să scrie, să pledeze politic.
A susținut-o pe Hillary Clinton în timpul campaniilor prezidențiale din 2008 și 2016. Au rămas celebre cuvintele: ”În iad există un loc special pentru femeile care nu se ajută una pe alta”.
”Într-o societate în care femeile se simt adesea presate să se compromită una pe alta, harul nostru mântuitor constă în dorința noastră de a ne ridica una pe alta. Și, cu toate că femeile tinere s-ar putea să nu vrea să mai audă nimic de la această feministă bătrână, consider că este important să vorbesc cu femeile care ajung într-un moment în care o femeie, candidat viabil la președinție, cândva de neconceput, acum reprezintă o realitate”.
În 2018, a publicat Fascism: A Warning în care a condamnat ceea ce a considerat o creștere a autoritarismului pe tot globul.
Singurul adversar în fața căruia nu i-a prea folosit neprețuita ei experiență ei de negociator a fost cancerul. Dar de luptat a luptat.
May you rest in peace, Madame Secretary!
Citiți și despre o altă femeie emblematică americană judecătoarea Ruth Bader Ginsburg
Material-omagiu realizat de Roxana-Ioana Ancuța
Citiţi şi
6 aprilie 2023 – Lună Plină în Balanță (horoscop)
“Citește-mi jaboul” – despre jabourile judecătoarei Ruth Bader Ginsburg
“Citește-mi broșa!” sau diplomația broșelor
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
