Pe Facebook apar tot felul de filme în care francezii ne batjocoresc. În emisiuni, în show-uri, cu invitați, fără invitați, cu păpuși, cu muppets, cu orice, francezii fac mișto de români că stau cu mâna întinsă și cerșesc.
Ok. Ce nu e adevărat de aici? Nu ați fost prin Paris? Nu ați văzut cerșetori români cu mâna întinsă și v-ați făcut că nu sunteți români? Nu ați întors capul prin metroul parizian când un cetățean care vorbea românește începea să cânte la acordeon cerând bani? Noi nu facem mișto la tv de ce putem? Din păcate, nu putem face mișto de francezi. Sunt de mii de ori mai civilizați ca noi, mai educați, se poartă în public așa cum ar trebui să se poarte oamenii. De aia nu avem de ce să facem mișto. În schimb, am văzut o grămadă de „patrioți” care nu-și pun steagul Franței, mă-nțelegi, „că fincă” Franța a făcut mișto de noi.
Cam cum vine asta? Băi, nene, ai pățit ceva nasol? Dă-te-n mă-ta, mă doare undeva, ce dacă ți-au murit copiii? Ai zis de mine că sunt țăran? (eu fiind un țăran) Să fii sănătos, nu mișc un deget!
Cam prin ce epocă de piatră suntem? „Tovarășa, cutare mi-a zis că-s prost”….cam pe-acolo, grupa mijlocie.
Recunosc că mi-ar plăcea să vadă francezii ce fel de oameni suntem cu-adevărat. Să vadă că suntem săritori, că odată cu tragedia noastră putem fi solidari cu a lor, că România nu înseamnă numai cerșetori, că știm să ajutăm, că știm să compătimim. Dar asta nu cred că se poate pe Facebook. Și nici fiind la grădiniță, arătând fundul cuiva care, la un moment dat, a parodiat ceva ce, din păcate, este foarte adevărat.
Mie îmi pare rău de Franța. Îmi pare rău de Paris. Este visul meu de când eram copil, Parisul și Londra înseamnă pentru mine Pisicile Aristocrate și 101 Dalmațieni. Nu se poate întâmpla așa ceva în Paris. Iar dacă s-a întâmplat, atunci nu pot decât să fiu alături de ei, de durerea lor, așa cum vreau să cred că ei nu au râs și nu au făcut grădiniță cu durerea mea de la Colectiv.
Încă o dată, îmi pare rău pentru tine, oraș frumos.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
