Fetelor, frumoaselor, iubitelor şi necesarelor, m-aţi întrebat ce contează…
Într-o viaţă în care m-am călcat în picioare mai abitir decât au făcut-o cei din jurul meu, într-o viaţă în care am gândit mult şi bine, şi am hotărât rău, într-o viaţă în care am fost, deopotrivă, şi Manole, şi Ana, şi noaptea perfidă care dărâma tot… ce contează cu adevărat pentru mine?
Fiecare dintre noi are altă măsură a trebuinţelor, chiar dacă trebuinţele noastre sunt aceleaşi.
Contează banii, spunem. Dar banii i-am muncit, i-am avut şi i-am risipit în toate cele patru zări pe când împărţeam dreptatea pe pământ. Atunci am considerat că nu contează.
Contează să fim sănătoşi, spunem. Am fost şi nu mai sunt, pentru că m-am dat deoparte dintr-o viaţă normală, cu bună ştiinţă şi nesilită de nimeni, poate drept pedeapsă pentru alegere proastă şi neputinţă. Atunci am considerat că asta merit.
Contează să le fie bine celor dragi, spunem. Dacă nu ştim ce să-i învăţăm şi cum, n-o să le fie bine nici lor.
Daţi-mi voie să vă spun că mi-am desenat destinul în secunda în care am ales să nu contez deloc. Proastă alegere. Pentru că ăsta a fost mesajul meu pentru cei din jur: eu nu contez. Iar mesajul adevărat ar fi trebuit să fie: trăiesc şi am grijă pe unde, cu cine şi pe lângă ce.
Ai zis bine, fată dragă, de la început: în viaţa mea trebuie să conteze doar viaţa, începând cu a mea. Restul se încadrează în definiţia vieţii.
Citește și Ce contează.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
