M-am săturat să-mi plătesc sexul!

1 March 2016

Victoria SermanE surprinzător numărul de femei frumoase, deştepte şi singure pe care le văd în jur. Unii le-ar numi femei puternice… Eu nu le voi da un nume. Sunt femei pe care le priveşti şi ţi se pare incredibil că, în ciuda darurilor cu care le-a înzestrat natura, sunt totuşi… singure! Nişte enigme care, cu toată forţa pe care o deţin în lucrurile lumeşti, îşi camuflează suferinţa singurătăţii ca pe o boală ruşinoasă.

– Am nevoie de o oglindă!

Aşa a sunat SOS-ul uneia dintre ele, în plin deşert al nopţii reci şi solitare. Era evident că nu la bucata de sticlă decorativă se referea. Mă voia ca fascicul paralel de lumină, care să îi arate adevărul. Grea misiune! Obiectul a cărei imagine virtuală trebuia să devin este unul complex. Ador să îi stau alături, nu i-aş sta niciodată în cale… E un soi de monstru, inconştient de puterea sa, care te poate ridica în slăvi sau strivi într-o clipă. Are acea capacitate ieşită din comun, de a scana oamenii şi de a pătrunde dincolo de ceea ce ochiul percepe. Este de o generozitate infinită, dar, când principiile îi sunt încălcate, se transformă într-o maşinărie de război imposibil de oprit. Am văzut-o făcând minuni şi ravagii. Îi ştiu de frică. Dar, ca orice fiinţă umană, are un călcâi al lui Ahile: singurătatea.

Ne-am dat întâlnire în faţa muzeului, în mijlocul săptămânii şi în mijlocul zilei. Detaliile acestea erau îngrijorătoare în sine. Ea nu are niciodată timp de expoziţii sau mondenităţi. Nu ştie decât să muncească. Sau nu mai ştie decât să muncească. Sau cel puţin la episodul acesta rămăsesem eu.

femeie

Paşii noştri răsunau pe parchetul lustruit, şoaptele se pierdeau în imensitatea galeriilor pustii. Era trasă la faţă, iar privirea ei trăda o urmă de înverşunare. Trecea oarbă prin faţa comorilor şcolii italiene, absorbită  în gânduri. Ajunse în sala Spaniei, s-a aşezat gânditoare pe canapeaua de piele, în faţa lui Venus Fermecată. După câteva clipe de tăcere, răbufnirea ei m-a luat pe nepregătite:

– M-am săturat să-mi plătesc sexul!

O privesc confuză. Nu reuşesc să înţeleg. Deja cadrul şi afirmaţia ei sunt de o incongruenţă de neconceput, ideea că o fiinţă ca ea face o astfel de confesiune, mă bulversează.

– Am făcut un calcul. Știi cât mă costă un orgasm? La ultima achiziţie, a fost exact 150 de lire! O spune cu ură, cu frustrare, cu amărăciune.

Falsa puritană din mine se revoltă. Educaţia creştină strictă pe care am primit-o amândouă este în contradicţie profundă cu ceea ce tocmai auzisem. Mai mult, pentru mine, ca pentru majoritatea femeilor, sexul este iremediabil legat de sentimente. Cum să plăteşti pentru el?!

O mulţime de gânduri mi se îmbulzesc în minte. O condamn şi sunt pe punctul de a i-o mărturisi.

Dar suferinţa ce se i citeşte pe faţă, mă reţine şi toleranţa îşi reia drepturile. Îmi amintesc brusc de studiul publicat de Universitatea din Lancaster, care spune că numărul de escort boys s-a triplat în Anglia, în ultimii 5 ani. Până la urmă, de ce ar fi mai ruşinos pentru o femeie, decât pentru un bărbat, să recurgă la astfel de… servicii, ce există de când lumea? Doar din cauza interdicţiei culturale tacite, care îi refuză femeii facultatea de avea dorinţe? E dreptul meu să nu fiu de acord cu principiul, cum e dreptul fiecăruia de a face alegerea pe care o crede de cuviinţă.

Știu că este singură, că munceşte enorm şi că are şi ea nevoie, măcar din când în când, de un suflet alături. Dar, aici, mă împotmolesc din nou în raţionamentul meu. O privesc cu curiozitate şi continui să nu înţeleg. E frumoasă, e deşteaptă, cum să trebuiască să plătească pentru aşa ceva?! I-o spun direct:

– Nu se poate să recurgi la servicii plătite! Sunt atâţia bărbaţi care ţi-ar cădea la picioare, dacă le-ai da posibilitatea…

Se întoarce spre mine cu ochi la început întrebători, apoi ironici. Aproape că îi văd gândurile perindându-i-se pe faţă, chiar dacă nu le pot pătrunde. Într-o retragere inconştientă din faţa furtunii ce riscă să se declanşeze, îmi refugiez privirea spre tabloul în faţa căruia poposisem.

– Nu despre servicii plătite vorbeam, îmi spune, pe un ton de reproş. Nu aş cădea niciodată atât de jos, încât să cumpăr, ca de pe o etajeră, un astfel de produs! E vorba despre bărbaţii care îmi cad la picioare…, cum îi numeai tu.

Sunt descumpănită. Tac, dându-mi seama de grava eroare de apreciere pe care o făcusem.

– Nu ştiu de ce, dar bărbaţii pe care îi întâlnesc sau poate cărora le permit să se apropie, nu fac parte din universul meu, continuă ea. Trebuie să existe o explicaţie, dar încă nu am găsit-o. Consecinţa este însă foarte clară: îi întreţin. Ei nu pot ţine pasul cu nivelul meu de trai, iar eu nu am o problemă cu asta. Nu am aşteptat niciodată de la un bărbat să mă întreţină el pe mine. Sunt autonomă. Tot ce îmi doresc este un partener cu care să împărtăşesc clipe frumoase, autentice. Dar nu mă pot împiedica să nu mă simt folosită. M-am săturat de singurătate, dar nici nu pot accepta chiar orice! Pentru că nu mai ştiu ce valorez! M-am săturat să mă întreb tot timpul: de ce mă vrea? Pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce reprezint?

Dilema ei mă revoltă din nou. Este o evidenţă că oricine ar vrea-o pentru ceea ce este! Aş vrea să o cert, să o alin, să o conving de valoarea ei, să o încurajez să îşi urmeze instinctul şi să aibă încredere în ea însăşi. Aş vrea să îi aduc argumente, chiar dacă nu cunosc suficient acei bărbaţi care i-au căzut la picioare, să îi amintesc o dată pentru totdeauna ce fiinţă minunată este. Dar nu reuşesc să ies din mutism. Rămân agăţată de eroarea mea monumentală, de judecata superficială de care am dat dovadă la început. Cât de uşor deformează aparenţele realitatea, aşa relativă cum este ea!

Privesc pictura din faţa noastră şi mă gândesc la efectul Venus. Ar fi trebuit să se vadă pe ea în oglindă, dar, de fapt, prin gândurile mele, mă văzuse pe mine… Singurul răspunsul la dilema ei, la dilema mea a ieşit dintr-un trecut îndepărtat, aşa cum îl citisem cândva pe o oglindă chinezească. Era singurul sfat pe care i-l puteam da ei, pe care mi-l puteam da mie:

– Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află în inima ta!

Și tu poți scrie pe Catchy!  :)   Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sneakers pentru bărbați – Ce este util să știi înainte de a-i cumpăra? Ce branduri merită atenția ta?

Cu ce m-am ales în viață

Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Obi One / 6 July 2016 13:24

    drama clasica a femeii “realizate” de cariera ajunsa la 35-40 de ani care se intreaba: dar printul meu unde este? sau macar barbatul care mi se cuvine, cel potrivit valorii mele.

    greseala acestor femei este ca echivaleaza valoarea lor cu puterea. ca au inghitit momeala egalitarismului promovat de feminism hook, line and sinker. ca au dorit si au sacrificat totul ca sa ajunga replica fidela a barbatului ideal: puternic, carismatic, realizat, conectat social, intelept, well-traveled, crezand ca daca asta vor ele, atunci cu siguranta ca si acei barbati doresc sa regaseasca aceleasi lucruri in femeia de langa ei.

    standardele nu sunt nici macar duble, sunt diferite. barbatul de mai sus doreste langa el o femeie feminina, calda, atenta, fertila (22 si nu 35) care sa ii poarte si sa ii educe copiii in antiteza cu personalitatea lui, pentru ca doar asa vor creste niste adulti echilibrati, frumos dezvoltati.

    de aceea femeilor de cariera trecute de vreme le raman eventualele relatii pasagere/neangajante cu acesti barbati care isi stiu exact valoarea si o stiu si pe a lor, relatiile de lunga durata cu barbatei beta usor de vrajit (sexually starved) dar care nu o sa le satisfaca niciodata pe deplin dpdv psihic si erotic si la final, dupa 50 de ani, compania pisicilor.

    realitatea inter-sexuala nu este nici buna, nici rea, nici misogina, nici misandrica. doar este. poti ignora realitatea dar nu poti ignora urmarile acestei ignorari.

    Reply
  2. miki / 7 June 2016 18:32

    Si iar vedem unde a dus valorizarea exagerata a banilor , desigur la devalorizarea sufletului, cred ca nu d-na nu a reusit sa echilibreze o sitiatie, sau alta in care se afla,nu prea si-a definit ce doreste in fapt, nu mi s-a parut ca a spus ca vrea sa fie iubita, ci doar ca doreste o companie placuta, probabil ca asta vine de la sine sa platesti simbolic vorbind pt acea companie.Mai cred ca nu a reusit sa cunoasca pe nimeni in profunzime, sa-si traiasca feminitatea, si sentimentele, fara a-l vana pe cel in cauza din alte puncte de vedere strict materiale, nu cred ca o relatie interumana se rezuma azi doar la bani , si un echilibru strict din punct de vedere material, d-na desigur si-a asumat o cariera,si venea de la sine faptul ca ramane in urma ei dorinta unei iubiri sau chiar a unei familii implinite cu copii. Inca nu avem maturitatea sa intelegem ca nu le putem avea pe toate in viata, iar cate un domn lipsit de o stare materiala de exceptie am vazut deseori ca are alte calitati unele chiar deosebite si o capacitate de daruire superioara, caci nu e asa? Dumnezeu ne-a dat tuturor lucruri minunate dar nu chiar pe toate!

    Reply
  3. Max / 7 June 2016 9:57

    „nu mă pot împiedica să nu mă simt folosită”? Se pare că trebuie rescrisă propoziția asta, n-are noimă, sau … cumva, așa sună dilema însăși?

    Eu cred că, oricât de frumoasă/urâtă e femeia/bărbatul, dacă s-a obișnuit să plătească pentru sex, se află într-o paradigmă consumeristă. Cum să faci o dilemă din asta? Cele două chestii n-au nimic de-a face una cu alta. A avea nevoie măcar când și când de un suflet alături și a avea nevoie de sex nu se condiționează. Ea vrea să aibă un suflet alături care să-i dea și sex? Doi în unul, sau ce?… Când „ei” nu pot ține pasul cu nivelul meu de trai, îmi adaptez, eventual nivelul meu de trai, că, doar vreau suflet, nu? Și-apoi, ce înseamnă „nivel de trai”? Adică se zgârcește la 150 de lire/orgasm? Îmi pare rău, dar, femeia se minte pe sine la greu.

    Ideea cu oglinda e foarte bună, dar n-o să-i placă deloc, e prea vanitoasă. În inima ei nu se află nimic.

    Reply
  4. Constantin / 20 April 2016 15:20

    Claudia, spui: “Nu sexul in sine, dar poate consumatia, restaurantul si taxiul..” Oare e chiar asa de mult, cand chiar se intampla ?!.. De ce si de unde aceasta extrem de perimata conceptie ca doar barbatul trebuie sa plateasca mereu si mereu pentru astea si pentru sexul de dupa ?!.. E foarte usor sa ai pretentii, etc, dar timpul trece, ridurile se inmultesc, mofturile sporesc, paradoxal.. Daca nu la alte considerente, gandeste-te macar la faptul trist, dar real, statistic, ca noi ne ducem primii, iar voi, ne supravietuiti incepand cu de la 7 ani in sus!… Sa merite, sa fie “bine” solo, sau cu alt barbat, mai tanar – cu putin noroc! – care sa se apropie si de vaduvele binisor intretinute ?!.. Am o vecina, de 15 ani vaduva, alta de vreo 10, si inca cateva, pe la alte etaje.. Daca ai putea cuantifica efortul fizic si psihic, peste 20 de minute minim!, si tandretea de care da dovada un barbat care face dragoste cu o femeie, ti-ai putea da seama cat de infim este pretul celor mentionate.. O femeie poate geme si simula, dar barbatul, cum sa simuleze efectiv, aceea cu ce, efectiv satisface femeia ?!.. Iar cel mai important, poate, este ceea ce uitati voi, femeile!.. Dragostea fizica sau si doar sexul, daca este de calitate, va intretin, va fac pielea neteda, frumoasa, va mentin tonusul optimist si va confera acea stralucire specifica in ochi, imposibil de obtinut altfel…

    Reply
    • Claudia / 21 April 2016 0:22

      @Constantin
      N-am fost niciodata de principiul ça un barbat trebuie sa plateasca restaurant, cadouri si altele de genul asta.Cata vreme consider ça o femeie e egala unui barbat,cred ca amandoi platesc,fiecare la randul sau.Sa platesti totul unei femei sau unui barbat,dupa caz,doar pentru sex,mi se pare o forma de prostitutie. Asta e doar parerea mea si n-am pretentii ca detin adevarul.Si nici nu-i judec pe cei care o fac,fiecare are motivele lui si traieste dupa propriile principii.
      Din câte am inteles eu din text e vorba de o femeie care nu mai vrea sa fie folosita. Banuiesc ca asta se aplica si in cazul unui barbat…
      Statistic vorbind se pare ca intr-adevar femeile traiesc mai mult….poate ca e un pic legea compensatiei. ..mai bine mai tarziu decât niciodata…de cele mai multe ori,nu vreau sa generalizez, au o parte mai mare de responsabilitate in cuplu:fac copiii,se ocupa de ei mai mult prin natura relatiei cel putin cat sunt mici,treburile menajere, grija de parintii batrinI. ..Nu minimalizez rolul barbatilor, dar nu e intotdeauna echitabil…
      Sunt oarecum de acord ca efortul pe care-l face un barbat pentru a satisface o femeie e mai mare poate,desi cred ca o femeie care se implica pe plan sexual, face si ea un efort ca sa satisfaca si la randurile ei sa fie satisfacuta. Si-ti dau 100% dreptate ca o femeie satisfacuta e frumoasa.Problema e ca atunci cand se simte folosita nu este satisfacuta si beneficiile nu exista.Chiar daca a mimat o placere (nu stiu sincer de ce ar face-o ça doar nu-I obligatoriu sa magulesti orgoliul unui barbat care s-a satisfacut, dar nu te-a satisfacut, poate doar daca crezi ca mai poti incerca inca o data!)

      Reply
  5. Cristi / 4 March 2016 15:59

    Ha, ha… iata si situatia inversa in care ea se intreaba de ce sta el in relatie: pentru bani sau pentru iubire? Sa mai ziceti ca viata e nedreapta 🙂 .. Macar barbatii accepta sa stea cu o femeie care “ii mananca de bani” , dar care ofera la schimb sex de calitate, sau orice altceva de calitate….
    In rest, va iubesc pe toti de la Cachy si vreau sa citesc in continuare lucruri de calitate, macar ca cele de pana acum !

    Reply
  6. Valentin / 3 March 2016 11:59

    Stimate reprezentante a sexului frumos, nici voi nu va intelegeti dar cu permisiunea voastra o sa subliniez un lucru cunoscut de toti dar parca incercam/incercati sa-l ascundem undeva in negura contiintei. Pentru ca va daruiti carierei, nu lasati niciun barbat sa se apropie de voi. Cand sunteti realizate in cariera, pe la 40 de ani, va cautati jumateata dar, vedeti voi dragelor, cu anii apar diferite tabieturi, pretentii si pur si simplu incetati sa mai tolerati orice. Ei bine, la 40 de ani, nu o sa cautati imbratisarea unui pusti ci a unui barbat… dar daca la 40 de ani este singur, ori are probleme grave ori a suferit teribil si acest lucru i-a rupt cateva rotite, asadar nu mai functioneaza ca inainte. Daca coroboram avaria tehnica cu schimbarile aduse de trecerea anilor, iese un amalgam pe care clar nu o sa-l tolerati. Simplificand, treaba este simpla. Ori lasati de la voi si invatati sa iubiti rasaritul, roua diminetii etc ori concentrati-va in continuare la cariera si platiti pt sex dar sa o faceti la modul direct nu cautati tertipuri. Hai sa nu ne mai mintim, toti vrem un suflet care sa ne iubeasca si pe care sa-l iubim dar cand esti cu burta plina faci mofturi si la cele mai alese bucate, cand esti flamand, mananci si un colt uscat de paine! In ceea ce o priveste pe stimabila din text, tind sa cred ca a dezvoltat ceva frustrari si oricat de serios ar fii un partener, ea tot la bani o sa se gandeasca!!! Intr-o relatie patronata de dragoste sincera nici un gand fugar nu apare legat de statutul financiar al partenerului. De, acea platitoare de sex pune prea mult accent pe lucrurile materiala din viata si mimeaza ca este in cautarea spiritualului. MASTI MASTI MASTI
    Sper ca n-am suparat pe nimeni spunandu-mi pararea si recunosc ca om fiind, este foarte posibil sa fii prezentat un punct de vedere eronat.

    Reply
    • O alta / 3 March 2016 20:24

      Ar fi posibil sa fie un punct de vedere eronat si, nu numai, asa cum, au obiceiul unii sa transmita mesaje. 🙂

      Reply
    • Claudia / 4 March 2016 2:14

      @Valentin
      Cred ca e vorba de o mica ne intelegere. ..eu cred ca e normal ca o femeie (si un barbat de altfel) sa fie realizata profesional si autonoma catre 40 de ani.Si nu cred ca deoarece a facut cariera n-a avut timp si pentru viata ei sentimentala. Asa cum spui si tu un barbat singur la 40 de ani sau a suferit sau are probleme.Se aplica si-n cazul femeilor aceeasi logica.Au avut fiecare deceptiile lor,isi poarta fiecare ranile si cicatricile.Si daca pe la 20 de ani sau 30 nu esti chiar atat de exigent,te indragostesti doar,fara termen de comparatie si te arunci in viata si- n dragoste cu capul inainte, catre 40 sau dupa se mai schimba datele problemei. Te mai gindesti inainte sa te arunci si nu fiindca nu vrei sa te indragostesti dar pentru ca ti-e teama. Si pentru ca sti mai bine ce vrei si pentru ca nu mai vrei sa-ti repeti greselile din trecut.
      Nu zic ca nu sunt femei care platesc direct pentru sex si nici macar nu ma surprinde.Pentru barbati e o practica mai curenta insa si mult mai bine vazuta si mai acceptata in societate. Nu prea-mi vine a crede ca domnisoara atarnata de bratul domnului care are vârsta tatalui ei e chiar indragostita de domnul respectiv. Poate mai sunt exceptii, dar nu confirma regula. Si e foarte corect si asa,ambele parti isi cunosc interesele si probabil le si asuma.Dar de fapt in articol din câte inteleg eu , doamna nu plateste pentru sex.Atunci n-ar avea pretentii , ar vrea doar sa fie servita pentru banii cheltuiti ! Ea cred ca nu este sigura ca nu e folosita, ca de fapt ea cauta altceva!Altfel cu siguranta s-ar afisa ca si domnul cu fata care are jumatea vastei lui…
      Cine stie?Poate cu vârsta cresc si se schimba pretentiile pentru ambele sexe…Nu-i doar o problema de-a fi sau nu cu burta plina..

      Reply
  7. Victoria Serman / 2 March 2016 21:42

    Nicu,
    Transmit mesajul.
    Multumiri!!
    V

    Reply
  8. Victoria Serman / 2 March 2016 21:41

    Draga mea Claudia,
    Cred ca ai atins punctul nevralgic. Makes sense! Well done!
    O seara minunata iti doresc!
    V

    Reply
  9. Nicu / 2 March 2016 20:30

    Frumoasa spusa aceasta nedreptate dar si viata este nedreapta. Prietenei tale spune-i ca trebuie sa invete ceva si apoi va face pasul implinirii.

    Reply
  10. Claudia / 2 March 2016 19:59

    E foarte trist cand ajungi la concluzia asta…cand ai impresia ça platesti pentru sex,pentru companie,pentru o falsa prietenie uneori!Dar cat de bizar poate sa para eu am impresia ca in spatele unor astfel de femei se ascunde o mare tristete.Poate ça au reusit foarte bine pe plan profesional, financiar si asta cu siguranta starneste invidie.Dar poate ca au si fost ranite si atunci prefera sa nu-si mai etaleze semtimentele. Si lasa impresia ca n-au nevoie de nimeni si de nimic.Nu se pling si avanseaza prin viata ça si cum nimic nu le atinge.In jur se vede doar reusita de unde si fireasca intrebare. ..cum de sunt singure cand sunt asa frumoase si destepte si realizate ? Barbatii le apropie din curiozitate de multe ori sau doar ça profit fiindca si pentru ei da bine sa fie vazuti in prezenta unei astfel de femei…Dar de cele mai multe ori nu au nici timp nici curiozitatea de-à vedea ce se ascunde dincolo de aparente.Cu atat mai mult cu cat o astfel de femeie n-o sa-si etaleze vulnerabilitatile din prima…Si atunci de cele mai multe ori ramane doar o aventura sans landemain pentru care din mandrie platesc.Nu sexul in sine, dar poate consumatia, restaurantul si taxiul. ..Trist,dar adevarat ! De cele mai multe ori aparentele inseala. .

    Reply
  11. Victoria Serman / 2 March 2016 12:44

    Draga Vali,
    Tind sa cred ca e mai subtil de atat. Dar fiecare opinie are valoarea sa.
    Iti multumesc! O zi minunata!

    Reply
  12. Vali / 2 March 2016 6:33

    Pretinzi un nivel ,dar la acel nivel el mai are pana ajunge sau ii convine unde este el ,de are un prieten de mocirla ! 🙂
    A dracu piramida(necesitatiilor),grea si mare! 🙂

    Reply
  13. O alta / 2 March 2016 1:12

    Draga Victoria,

    Este un real efort să răspunzi comentariilor de mai jos, asa-i? 🙂

    Felicitări pentru filmuletul postat de ICR,
    Liz

    Reply
  14. Victoria Serman / 2 March 2016 0:04

    Draga Val,
    Tind sa cred ca aceasta prescurtare vine de la un nume masculin. Voi considera deci ca vorbesc unui barbat. Aceasta abordare (colorata) a dilemei pune un mare semn de intrebare asupra felului in care ai receptionat mesajul. Cert este ca nu a fost inteles. Data viitoare ma voi stradui sa fiu mai explicita. Si nu in vocabularul folosit.

    Multumesc de timpul de citire si de comentariu, chiar daca nu corespunde asteptarilor mele. ☺️

    Reply
  15. Victoria Serman / 1 March 2016 23:54

    Draga Leon,
    Se pare ca esti cunoscator. Iarta-mi ignoranta, dar pe dex nu am gasit definitia termenului pe care l-ai folosit. Nu sunt de altfel sigura ca vreau sa aflu. ☺️
    Fiecare are dreptul sa faca alegerile pe care le crede de cuviinta…
    Iti multumesc ca ai citit articolul!
    O seara frumoasa!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro