Vă mai amintiți cea mai recentă campanie electorală, în urma căreia s-a câștigat primăria Bucureștilor?
În secolul XXI, locuitorii capitalei erau îmbiați să meargă la vot, în speranța că viața lor se va îmbunătăți considerabil: vor putea chiar să facă duș cu apă caldă! 🙂
E drept, în urma votului, sărbătorind victoria, țevile îmbătrânite ale capitalei românești s-au dezmorțit puțin. Apa caldă a început sa mai curgă, din când în când. Dar totuși, nu vă gândiți că viața a devenit așa de… îmbelșugată!
Avem apă caldă! Pe sponci. Și nu cu program, ca în comunism, când măcar știai sigur ca miercurea și duminica, între orele 19:00 și 21:00, puteai face baie. Nuuu… Oprirea apei calde te ia mai mereu prin surprindere. Parcă cel mai adesea îi place să se oprească atunci când ai clăbuci pe cap.
Începusem s-o pândesc. De multe ori, venea chiar zilnic. La orele 00:00! „Aha! Joacă murdar”, m-am gândit. Și atunci, ce-i de făcut când intenționezi să fii curat? Simplu: ori îți iei un instant apa calda ori ajungi buimacă a doua zi la birou. Dar cu ce plete strălucitoare! Care clar vor abate atenția de la cearcănele de nesomn. Asta e, în viață trebuie să știi să prioritizezi…
Totuși, fiind deja prea stresant să fac o baie relaxantă, m-am hotărât să devin independentă… energetic.
Bănuiam la ce mă înham. Sau, cel puțin așa credeam. Montarea unei centrale termice de apartament costă destul de mult, cam cât o mașină second hand adusă din Germania. Însă, cu gândul la zilele de “desfăt” ce aveau să mă aștepte… Și câți nervi îmi voi salva, nemaipândind apa caldă! Adică, sincer, dacă vreau să fac baie cu spumă într-o zi de joi, pe la 22:00, oare chiar va fi posibil?! Astfel visând cu ochii deschiși, am luat taurul de coarne. Am hotărât să plătesc firme specializate, care să se ocupe cu obținerea de avize. Iar dau bani. Mulți. Da, dar salvez timp și nervi…
După cum spuneam, am plătit să fiu ajutată. Să nu merg eu după avize. Deși, din ușă în ușă, pe la vecini, să iau acordul lor că-mi pun centrală, tot am umblat. Vecini, care mai de care. Doamna de lângă mine m-a “intervievat”, cu o sprânceană ridicată și aproape că m-a certat:
– Nu s-au interzis încă?! Eu așa auzisem. Sincer, sperasem. Nu vă gândiți la poluarea planetei?!
Eu, sincer, mă gândisem. Dar mă mai gândisem și că tare mi-ar plăcea să fac duș fără să mai pândesc apa caldă, ca Sherlock Holmes.
-Să știți că eu chiar acum am un ibric cu apă pe aragaz. Vreau să mă spăl pe cap. Dar centrală nu-mi pun, continuă vecina, în încercarea ei de a mă îndupleca să devin adepta Gretei Thunberg. Îmi dă, totuși, cu părere de rău semnătura că e de acord.
Buuuun. Am toate semnăturile! Și acum?!
Păi… trebuie să găsesc vecinii care sunt racordați la țeava de gaze. Țeava era deja trasă în bloc, să ne înțelegem. Nu poluam eu prima planeta. 🙂
Cel mai tare m-am rugat de un domn, care era în vacanță în Deltă și nu avea chef să-mi dea semnătura (și să primească, deci, de la mine, 1500 de lei. Nu voia el!). Cu chiu, cu vai, s-a îndurat și… mi-a luat banii.
Muncitorii care se ocupau de renovarea apartamentului au vrut ei lucrarea. Și s-au ciondănit cu cei de la firmă (care, deci, urmau sa primească bani mai puțini). Prin urmare, ăia, nervoși, mi-au pus numai bețe în roate. Grav. Dar nu-i nimic, am făcut-o și pe asta. Aveam țeavă, gaze, calorifere, avize, apometre, găuri în pereți, că mai bine îmi puneam incalzire electrica in pardoseala! Gata?! Aproape. Urma să intervină domnul care se ocupă de debranșarea de la Radet. Altă firmă, alte avize, alți bani. Doar că domnul ăsta nu prea răspunde la telefon.
-Nu-i nimic, sunt liniștită de vecini. Așa e el. Nu prea răspunde. Dar se ocupă.
Îi trimit tot ce-mi cere, pe un mail. Mi-a scris o dată. Și aștept. Era 15 mai. Și mai aștept. 31 mai. Iunie. Septembrie! Îl sun, îi scriu pe WhatsApp, mail, nimic!
– Nu vă îngrijorați, o să se ocupe, mă calmează soția administratorului (care-și pune, odată cu mine, centrala). La ea a mers șnur. Că, deh, muncitorii nu le-au luat de sub nas lucrarea celor de la gaze. Mai rămâne și la ea doar Radetul. Dar nu-i problemă, că deja folosim centrala. Nu ne mai spălăm la ibric, ca vecinii.
Vin facturile. Plătesc dublu. Mă așteptam. Domnii de la administrație nu plătesc dublu. De ce?!
-A… păi trebuia să anunțați la Apă. N-ați făcut o?!
“Păi, femeie, te-am rugat să-mi spui și mie toți pașii, să-i fac și eu!” îmi spun, în gând, nervoasă. Doamnei îi adresez niște cuvinte ceva mai politicoase.
-Dați acolo declarație că aveți centrală, să plătiți doar apa rece, continuă ea, relaxată.
Drum, cozi, nervi. Îmi amintesc că plătisem firmă să se ocupe de tot… Da, dar asta nu le intră în atribuții. Suntem în ianuarie 2023. Demersurile cu centrala le-am început în mai 2022.
– Nu se poate! Trebuie proces verbal de la Radet, că v-au debranșat, îmi spune doamna de la ghișeu.
Deci, doamna administrator a făcut demersul ăsta ,,pe ochi frumoși”. Că nici ea nu-i debranșată. Îl așteaptă încă pe domnul cu avizele. Și eu îl aștept…
-Și doi ani cică poate dura, îmi spune.
Îmi iau inima în dinți și, deși e duminica, îl sun. Culmea, răspunde!
– Scuze, am uitat complet de dumneavoastră!
Îi murise sora în mai. Fusese devastat cîteva luni bune. Pot să mă mai răstesc la el?!
-Și eu, acum, ce fac?!
– A, complicat. UE nu mai vrea centrale pe gaz. Sper să ne mai dea avizul, că-i cam târziu. Știți, din august nu mai vor să dea…
Zgomot de fond, scuze, eschive din partea lui.
-Deci, ce fac?!
-Duc eu actele, sper să luăm, totuși, avizul. Apoi cereți audiență în centru. Merge, cu derogare. Vă luați o zi și rezolvați. Sper…
“Pe bune?!”
– Și administratorii blocului, care au aceeași situație cu mine, cum de nu plătesc dublu?! S-au debranșat?
– Nu! Trebuia să zică și de dumeavoastră la Apă, acolo, să nu plătiți de două ori. Dar așa-s oamenii, nu știți? De rea credință…
– Dar eu am centrala. Evident că-s debranșată deja de la sistemul public!
– Da, dar trebuie și formal, cu constatare. Vine un băiat de la Radet, într-o zi. Să fiți acasă! După ce avem toate actele. Totuși, pentru că e iarna, nu avem voie să facem debranșare.
– Păi e deja facută, în fapt! exclam eu.
-Știu! De aia și merge cu derogare. Astea-s regulile. Se rezolvă cu audiența aceea… Doar să ne mai de avizul, mormăie el. Știți, UE…
Pe mine m-a luat amețeala. Ce bine că am plătit firmă, să facă toată treaba…
Caragiale. Îmi vine în minte doar Caragiale. Știu, tocmai a fost ziua Culturii. Toată lumea l-a omagiat pe Eminescu. Poate doar eu m-am gândit mai mult la Caragiale… “Curat murdar!” îmi răsuna în minte.
Altfel, care vă relaxați cu o baie fierbinte, după o zi stresantă de muncă? Ați trecut cu bine de “Blue Monday”? Aveți centrală? Că știu eu o firmă… 🙂
Ramona este autoarea cărții Nu mai caut succesul.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
