Ne-a regăsit la o petrecere, la doi ani după ce ne-am încheiat povestea. A fost o noapte magică, tu ai fost magic! M-ai sărutat sub vâsc, erau o mulțime de oameni și totuși părea că suntem doar noi doi. Mă îmbrățișai atât de cald, încât îmi venea să mă ciupesc singură și să mă întreb “Ce naiba a fost asta? Mai există o astfel de îmbrățișare bărbătească pe lume?” M-ai vrăjit, îmbrățișările tale mi-au uns sufletul.
M-ai vrăjit și la răsărit ai plecat. Nu am înțeles. Și am început procesul de dezîndrăgostire, până când, după încă trei ani, m-ai căutat. Erai sfâșiat de durere, cu inima frântă, neputincios în fața infidelității ei.
Te-am reparat rupând bucăți din mine, ți-am dat din al meu soare și suflet. Păreai perfect, adolescentul care devenise bărbat. Până și barba pe care ți-o doreai atât de mult crescuse.
Te-am ales în defavoarea celor care erau dispuși să-mi pună oricând lumea la picioare. Prea bună și empatică, ți-am dăruit într-un timp atât de scurt totul.
Steagurile roșii de avertizare apăreau la tot pasul. Dar cum naiba să am eu ochi să le observ când lumea mea era dată peste cap.
Câteva săptămâni de magie care s-au stins rapid, ai plecat iar! Și eu iar nu am reușit să înțeleg nimic.
Asta până într-o seară, când telefonul mi-a fost invadat cu un videoclip primit de la câțiva prieteni comuni. Tu, în genunchi în fața ei, dăruindu-i totul tău.
Reîncep procesul de dezîndrăgostire, baby, pentru că de când te cunosc nu a existat nicio secundă în care nu te-am iubit.
Citiți și Sunt în plin proces de dezîndrăgostire
P.S. Există un lucru mai rău decât să trăiesc fără tine: să fiu cu tine.
Guest post by Roxana
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Te întreb pe tine, soare (Phoenix)
Împreună până se va face târziu în noi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
