Măi, copchiii moşului, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am fost la vremea mea şi nurlie, şi zurlie. Iar când eram cel mai nurlie şi zurlie, lucram la o instituţie din zona Pieţei Romane.
Iar într-o dimineaţă m-am dus îmbrăcată în fustă mini şi o bluză mexicană super faină, cu umeri care se puteau coborî. Nu mă înţelegeţi greşit, o fi fost uşor sexy, dar nu agresiv sexy sau uşuratic. Însă cum, pe vremea aia încă aveam toată viaţa-n faţă, aveam o anume strălucire capabilă să fure ochiul.
Eh, şi am ieşit eu din metrou, îndreptându-mă ţoc-ţoc pe toculeţe către trecerea de pietoni care duce către Piaţa Amzei. Alături de mine, şi alţi cetăţeni. Unii mai tineri, alţii mai în vârstă, inclusiv câteva bune doamne comuniste care mi-au comunicat din priviri cât de mult ”bine” îmi doresc.
Din nefericire, acel stop are un ”roşu” foarte lung pentru pietoni. Cam un minut. Suficient ca să aibă loc următoarea mică scenetă.
Printre cei mai tinerei, aşa, de-o vârstă cu mine şi unul îmbrăcat foarte corporate, şi extrem de auto-important. Atât de multă importanţă îşi acorda, încât a început să mă comenteze ca pe-o marfă. ”Mamăceţâţe, mamăcecur, ah, ce bulane ai. Mamăcete-aşf*te”
Nimeni nu a cadactisit să-i spună că nimeni nu-l poate obliga să îşi cenzureze gândurile, dar cum nu eram în galantar, ar fi trebuit să-şi ţină gura. Încă ţin minte sclipirea de jubilare din ochii doamnelor, care îmi indica cât se bucură că aşa o curvă ca mine e pusă la punct.
Însă aşa cum se va arăta, eu şcoală multă n-am, că nu m-au dat ai mei şi la grădiniţă. Şi nu am învăţat nici eu prea bine lecţia lui taci şi-nghite. Mai ales când sunt agresată.
Aşa că mi-am arcuit buzele în cel mai diabetic de dulce zâmbet pe care îl puteam produce şi, uitându-mă la el languros, precum la un tort cado` de ciucalată, i-am trântit-o suficient de tare ca să audă aceeaşi asistenţă care îşi dădea coate, în timp ce domnul se manifesta atât de elevat.
– M-ai fu*e tu, nu zic ba, dar eşti sigur că ai cu ce?
Doamnele s-au ofilit instant, iar domnii au început să râdă în hohote homerice.
Mă jur că n-am văzut om care să traverseze neasistat de o rachetă ataşată dosului personal acea intersecţie, mai repede.
Al doilea ”like” nu l-am primit eu, ci o nevinovată doamnă, care suferea de prea mult bun simţ.
Acum vreo trei ani, eram în autobuz, autobuzul destul de aglomerat, iar doi giboni, tot îmbrăcaţi la costume impecabile, tot de vârstă adultă, se uitau fix la o doamnă care a avut ghinionul să împartă acelaşi spaţiu cu ei.
”MILFă, MILFă”. Aparent, erau toate sunetele pe care le puteau reproduce din memorie. Nu neg, doamna, mamă sau nu, arăta din categoria ”I’d like to”, fiind o frumuseţe naturală, elegantă şi absolut neprovocatoare.
La fel de previzibil ca şi în prima povestioară, nimeni nu a intervenit să le explice respectivilor că, după ce ai trecut de vârsta de cinci ani, nu îţi mai poţi permite să repeţi, ca un papagal, ultimul termen dubios pe care l-ai învăţat în colectivitate. Ciudat, totuşi, că nu se găsise nimeni să-i înveţe până la vârsta de cca 30-35 de ani, pe care o arătau.
Evident, tentaţia lectorului nu mi-a dat pace şi, substituindu-mă cu bună ştiinţă doamnei care pusese capul în pământ şi roşise de ruşine, i-am întrebat cu o nesimţire egală cu a lor dacă au cu ce să execute f-ul din MILF. Unul dintre ei mi-a rânjit o dantură impecabilă şi m-a invitat la un hotel, să-mi arate instalaţiile cu care ar putea executa lucrarea sus menţionată.
– Ah, nu tinere, dacă ai zis-o de faţă cu toată lumea, arată şi dotarea de faţă cu toată lumea, să se bucure toţi, iar eu să pot preţălui ce ai asupră-ţi de la bun început, că eu nu pornesc toată batoza pentru orşce pai inutil pe care proprietarul îl vede bârnă.
Evident, bărbaţii care asistaseră placizi şi neimpresionaţi la demonstraţiile cunoaştere a acronimelor englezeşti (care sunt surprinzător de simple!), au început iar să râdă. Solidaritatea masculină se opreşte rapid atunci când masculinitatea agresorului e luată în derâdere.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
