El spunea că nu-i plac fetele rele. Că te adoră pe tine, ca pe un copil. Iar acum, îl vezi cu una dintre ele. Îți mărturisea toate astea în momentul lui de fericire. Îți zic eu. Pe lângă oftică, ”cum să mă lase pe mine?”, te doare sentimentul de a fi vinovată că ai fi putut repara ceva, de a fi comparată… Te doare, dar cel mai al dracului de tare te doare că el te-a mințit în momentul tău de fericire. Că singura perioadă frumoasă a vieții tale a fost o minciună, că nici măcar acele clipe nu au existat pe cont propriu.
Te doare că ai fost ținută, și apoi aruncată, ca o țigară. Că ai fost fumată până la filtru și strivită în scrumieră, eliminând fum, tristețe, tot ce mai aveai tu în afara lumii voastre. Țigară strivită cu scrumul țâșnind pe lângă. Să te rupi în două atunci când credeai că lumea e a ta. Să plângi fără lacrimi, pentru că nu le mai ai. Să curgă numai ură și energie negativă. Un război în care se varsă putere și ape tulburi, nu sânge. Sângele curge doar din suflet. Dar parcă te simți mai anemică decât la o criză de calciu, și mai moartă decât la un atac cu mitraliera. Moartă doar pe dinăuntru, că realitatea te ajunge din urmă. Serviciului nu îi pasă de starea ta, nici altor lucruri care te așteaptă dincolo de genele ude, culcate una peste alta, și de acea pernă pe care capul tău zace, cu mii de gânduri în el.
Cum îți poți afla răspunsurile de la o persoană care nu îți vrea întrebările? Cum poți plânge fără să respiri? Cum poți să îți pui în concordanță viața cu viciile? Nimic nu te va ajuta acum. Nici măcar muzica, nici țigările. Nici prietenii. Prieteni? Dar cum să ai prieteni?! Doar el era pentru tine. Nu-mi spune că ai uitat! Numele lui, în aplicația de mesaje, cu inimioare lângă. De asta era să dai enter la sms-ul cu ”m-a părăsit”. Pentru că el îți era în primul rând prieten.
Parcă a luat-o razna. Parcă îl înțelegeai și anticipai. Cum te-ai putut înșela? Ce mai poate fi reparat dintr-un pahar spart în mii de cioburi? Dintr-un geam crăpat? Dintr-un suflet sfărâmat în sute de mii de bucăți. Nici nu au forme sau culori, să zici că ai asambla un puzzle în câteva zile. Le poți arunca la gunoi, dar parcă nu ai renunța la suferință. Simți că o meriți. E singurul lucru pe care îl mai primești de la el.
Dar e ok acum. Anii au trecut. Te mai sună și te vrea. Dar acum îl ai pe el, și nu mai e nevoie să cauți trecutul. E ok, șterge-i numărul și adaugă-l la lista de respingere. Stai cu ceea ce ai acum și nu mai privi în spate. Nici în față. Nici în părți. Ai făcut asta prea mult timp. E cazul să trăiești. Dacă încă plângeai după el, n-ai mai fi fost fericită acum. Și știi că se va sfârși ok. Nu uita. El te-a comparat, nu tu.
Pe Iulia o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
