Jurnalista Corina Stoica face niÈ™te interviuri senzaÈ›ionale, exclusivități pentru România, pe care le publică în propria-i revistă online care se cheamă, simplu, La Revista. Nu o dezarmează nici celebritatea intervievaÈ›ilor, nici distanÈ›a sau timpul care o despart de ei de cele mai multe ori. Astăzi, l-am ales pe ultimul, dar nu cel din urmă, acordat Corinei de unul dintre cei doi fii ai actriÈ›ei Audrey Hepburn, Luca Dotti, la 20 de ani de când “s-a mutat într-o stea”. Lectură bună! MulÈ›umim, Corina.
Audrey Hepburn și fiul său, Luca Dotti, acasă la prietena actriței Connie Wald; 1985, Beverly Hills, California; fotografie de Camilla McGrath
(…) Mama mea este un anti-star în multe privinÈ›e. Nu avea trăsături senzuale, ca Marilyn Monroe, aÈ™a că se asemăna mai mult cu toate fetele care trecurseră prin război. Iar prin rolurile pe care le-a jucat a încercat mereu să aibă această abordare. BineînÈ›eles, până la Breakfast at Tiffany’s. Nu a vrut să joace acest rol, pentru că o vedea pe Holly Golightly ca fiind prea departe de ea. Și este un fapt cunoscut că însuÈ™i Truman Capote nu o voia pe mama pentru rol.
O voia pe Marilyn…
Exact, voia pe cineva în acel ton. Iar marele geniu a fost regizorul, Blake Edwards, care a reușit să le așeze, pe mama și pe Holly Golightly, într-un scenariu care era mult mai potrivit pentru mama, într-un fel. Și-apoi, a fost și moda, a fost o parte semnificativă a proiectului.
Citiți Breakfast at Tiffany’s: de ce Audrey Hepburn a câştigat rolul creat pentru Marilyn Monroe
Mama ta colabora deja, de câțiva ani, cu Givenchy, nu-i așa?
Da, îl întâlnise pe Hubert de Givenchy înainte de Sabrina. Era un designer extraordinar, iar împreună au creat această fascinație pentru modă care durează până azi. E un lucru tare drăguț pe care l-a spus despre ea; când oamenii îl întrebau dacă era dificil să-i faci pe plac lui Audrey, spunea: Nu, a fost cea mai bună clientă pe care am avut-o vreodată. Mama se ducea la atelierul lui și își alegea câte ceva din colecțiile sale, fără să facă vreo comandă specială înainte. Și întotdeauna simplifica designul hainelor; dacă erau prea multe elemente decorative, flori sau paiete sau mărgele, le îndepărta. Cred că era influența educației sale protestante. Și încă ceva: aprecia luxul adevărat, care era diferit în vremea ei. Astăzi, luxul înseamnă să cheltuiești bani pe toate aceste branduri mari pe care lumea vrea să le aibă. Dar mama spunea: În tinerețea mea, luxul însemna să-ți poți cmpăra produse foarte bune. Așa că, dacă ai niște bani de cheltuit pe pantofi, cumpără-ți unii care vor rezista mulți ani. Și, dacă te uiți la unele dintre marile branduri, asta încearcă să facă acum – să revină la vechile lor valori și să le ofere oamenilor produse de calitate, care trec testul timpului.
Restul interviului îl găsiți aici.
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
