E ceva ce nu s-a luat în considerare, în euforia societății românești: că i se livrează (foarte) puțină Justiție.
Da, a intrat Adrian Năstase la pușcărie. Regimul său a fost, zi de zi, unul al fărădelegii. A făcut zgaibă la gât, cât s-a jucat de-a sinuciderea, a stat puțin după gratii și s-a întors în societate, gata să cheltuie agoniseala.
Pozează animale domestice pe la Cornu, ca un traficant columbian de droguri retras din activitate, și stipendiază călătorii în jurul lumii pentru generația următoare din propria-i familie.
Conferențiază despre Titulescu și e răsfățat de bătrânii securiști de la Externe. O bătrânețe de om de stat liniștită, agreabilă. Carevasăzică: această Justiție făcută cu lingurița, care în mod evident n-a adus dreptate, n-a avut darul de a îndrepta moral societatea românească. A deschis apetitul popular pentru lege, dar atât.
Desigur, baronetul de Teleorman Dragnea e gata să dea și foc la țară doar să nu cadă pe cameră, dar asta nu înseamnă că pușcăria sperie cu adevărat pe cineva, acolo sus.
Mai ales de când cu recursul compensatoriu: să vedeți cum o să plătească statul român chiar și pentru domnul profesor Voiculescu, cel mai distins și mai drept dintre turnători…
La fel e și cu protestul: e bine că a învățat societatea să coboare, când și când, în stradă și să strige de acolo, oprind unele inițiative barbare. Pe de altă parte, să nu credeți că oamenii din clădirile spre care se urlă nu s-au imunizat, la rândul lor. S-au imunizat: nu mai sunt așa de iuți la demisie, ca Ponta după #Colectiv.
Dimpotrivă, știu că războiul cu această parte educată și cu preocupări dincolo de banane și televiziune color din societatea românească e de lungă durată. Cu alte cuvinte, a crescut conștiința civică, dar a crescut și nesimțirea politică.
Pe cale de consecință, pasul următor în logica protestelor (sublime, dar cu rezultate minore) este organizarea politică riguroasă. Nu inițiative de-o vară, care crapă la primele crăpături de (semi) dezbatere ideologică. Construcții politice riguroase și realiste. Acestea sunt regulile jocului democratic pe care îl avem de jucat.
Vechile partide politice, care au transformat România într-o cleptocrație trebuie să dispară – e limpede. Dar pentru asta e nevoie de altele care să le ia locul. Iar acestea lipsesc încă sau se bălăcesc într-un bazin elitist, de unde nu poți pescui mai mult de 10% dintre voturi.
Alternativa reală la PSD (și PNL) începe mai mult de pe ulițele Teleormanului și mai puțin din plimbările de duminică seară, pe Magheru, care merită aplaudate, deși sunt, iată, secvențe din Ziua Cârtiței.
E bun acest drum, dar e departe de a fi suficient. Aceasta este situația.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
