Încă există locuri în care cerul nopţii e luminat doar de stele şi de lună, nu şi de neon. Aşa cum există şi oameni care sunt conştienţi de raritatea lor şi le-au desemnat rezervaţii naturale „cu cer negru” (Dark-Sky Reserves), protejate de invazia licuricilor citadini.
Nu există citerii clare pentru a clasifica o zonă drept „dark sky reserve”. Probabil că singurul este sentimentul copleșitor care te cuprinde când te vezi înconjurat de univers. Îmi povestea tatăl meu că într-un sat românesc de munte a trăit o experienţă aproape imposibil de descris. O linişte deplină şi un cer curat, care l-au făcut să se simtă umil şi privilegiat, în aceeaşi măsură.
Ideea unei astfel de rezervaţii a pornit de la cea din Ontario, de la Torrance Barrens. Se întâmpla în 1999. Opt ani mai târziu, Observatorul astronomic de la Mont Mégantic, din Quebec, devenea prima Rezervaţie naturală „cu cer negru” recunoscută internaţional. De altfel, în Canada sunt cele mai multe astfel de locuri. Dar sunt incluse în circuit şi rezervaţii naturale din Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Ungaria sau Namibia. Pentru fiecare dintre ele, ai la dispoziţie veritabile ghiduri stelare, hărţi şi informaţii care să te aducă în concret, spunându-ţi şi la ce priveşti şi ce nume poartă stelele şi constelaţiile care te încarcă de energie cosmică. Dar pentru a vedea îţi trebuie răbdare, căci ochiul nostru trebuie să se adapteze, în câteva zeci de minute, la un asemenea întuneric, pierdut de mult printre reclame, faruri şi instalaţii în oraşele în care stăm zi-lumină.
Unde, din România, v-aţi simţit la o întindere de braţ distanţă de stele? Nu de alta, dar cu siguranţă ne e şi nouă locul pe lista asta.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
