În Hamburg, oraşul cu mai multe poduri decât Veneţia (peste 2.500) şi sute de canale, casele pe apă reprezintă o soluţie locativă inovatoare, de perspectivă, în condiţiile în care nu mai există teren pentru noi ansambluri rezidenţiale.
Dacă treci dimineaţa pe lângă locuinţele plutitoare construite pe Eilbekkanal, poţi vedea lebedele pufoase cum vin la geamurile dormitoarelor, pândind trezirea locatarilor ca nişte credincioase vietăţi domestice. Din interiorul casei plutitoare, probabil că priveliştea este şi mai minunată. Cu atâtea fiinţe diafane care aproape că-ţi intră-n dormitor te poţi simţi deja în Rai, sub formă de esenţă împlinită a omului care ai fost.
Restul unui articol minunat scris îl găsiţi aici. Ne-a plăcut şi pentru că de curând am scris şi noi despre viaţa cu perdea sau fără.
Citiţi şi
Look… but don’t look! (pseudoanaliză culturală amsterdameză)
