A fost de curând ziua limbii române. La mulți ani (dar nu cred să fie cazul).
Limba română e tot ce au (sau aveau) românii mai frumos, pe lângă geografia acestei țări care rămâne superbă, oricât de mulți oameni (mă rog) ar căuta să o distrugă.
Din multe puncte de vedere, existența României i se datorează chiar limbii române. Ea a fost cea care, mai mult decât un conducător vremelnic, a dus către unire.
Limba română s-ar cuveni prețuită și ocrotită. Iar toți patrioții de strigătură care nu mai pot de dragul țărișoarei, dar o batjocoresc zilnic ar trebui taxați.
Românii ar trebui să apere limba română, așa cum ar trebui să își apere demnitatea. Nu o fac. Adeseori a trebuit să trec Prutul ca să aud din nou o limbă română superbă. Parcă la Chișinău, unde a fost atât de amenințată, e mai bine îngrijită decât în acest București sordid.
De decenii, limba română e lăsată și ea pârloagă, precum câmpurile, precum atâția indivizi care au încetat să mai lupte sau să mai spere și s-au predat hoților. România rămâne țara în care hoții și proștii ne omoară între ei.
Și omoară și limba română. O torturează, o batjocoresc, o siluiesc, o vorbesc prost (mult și prost). Politicienii vorbesc – cu nesemnificative excepții – o limbă română diformă. Și nici poporul nu se simte mai bine. La televizor, limba română e o caricatură. Pe rețelele sociale, limba română e o caricatură.
Românii au avut un secol decent. A început pe la 1829 (sau 1848) și s-a încheiat în ultima zi a lui 1947. Apoi a venit comunismul. Comunismul se face vinovat de multe crime, dar n-a ucis limba română (deși a umilit-o cu limba de lemn).
Apoi a venit tranziția și a început dezmățul. Printre libertățile recent dobândite s-a numărat și libertatea de a distruge.
Limba română a fost printre primele victime. De la an la an, limba română s-a vorbit tot mai urât. Oameni au devenit tot mai vulgari și mai stupizi, iar limba prin care s-au exprimat le-a luat chipul.
Cândva, limba română era atât de elegantă, atât de expresivă, cu moștenirea ei latină și moștenirea ei slavă, cu fondul dacic și cu neologismele. Era o limbă cochetă, alături de italiană și spaniolă una dintre cele mai frumoase dintre toate limbile pământenilor.
De câte ori ajung în România și aud cum se vorbește, îmi vine să plâng, să urlu și să pun mâna pe un par. Nicio altă pierdere nu mă doare mai tare decât aceasta: românii și-au bătut joc de toate moștenirile și prima dată de limba română. Cineva să oprească măcelul!
Căci adevăr vă spun vouă: limba română e pe cale de dispariție. Iar ce va rămâne din ea va fi de nerostit.
Citiți și Călăii limbii române
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
