În ADN-ul unui bărbat există două gene fundamentale: libertatea și vânătoarea. Ele se activează în condiții particulare, în general după consumarea adolescenței. Pentru unii bărbați nu se activează niciodată. Pentru cei care au privilegiul să simtă gustul… preriei, întemeierea unei familii seamănă cu ridicarea unui fort la frontieră. Viața devine complicată, sacrificiile se țin lanț, pentru că provocările devin cotidiene. Atunci când fiica ta vrea ultimul smartphone sau un Beetle decapotabil, te dai peste cap, pentru că vânătorul din tine nu acceptă o neîmplinire. Când ziua soției se suprapune peste o ”ședință” cu băieții, renunțarea te înalță în regnul mineral și animal la rangul de martir. Sunt toate astea măsurabile în unități fizice? Nu! Condiția ta de bărbat depinde de puterea ta de adaptabilitate. Ești familist? Niciodată. Rămâi un vânător dedicat fericirii familiei tale. Va fi recunoscut sacrificiul tău? Ce mai contează! Acolo, la frontieră, vei fi măcar propriul tău erou. Pentru că mai există în unii bărbați o genă, aceea a datoriei împlinite. Acel ”trebuie”. Și dacă în aventura asta vei afla ce este dragostea familiei tale, atunci nu vei fi trăit în zadar. Familia va fi încercarea ta de căpătâi și chiar dacă nu vei fi reușit – și cu singuranță va fi o întâmplare plină de frustrări – măcar povestea ta va rămâne o clipă în vântul preriei. Merită încercarea! Depinde de ce ai în ADN. Și de curajul tău de vânător.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
