Ah, brandurile şi promisiunile lor minunate! Exclusivitate, râvnita imagine publică şi statutul de invidiat pe care îl legitimează în propriul lor limbaj codat. Cred că există şi femei care nu și-au dorit niciodată să poarte un Cartier limited edition sau să coboare dintr-un Rolls Royce, având în picioare o pereche de Roger Vivier personalizați, dar cele mai multe au în sânge virusul care le face să se încreadă până la moarte în puterea magică a hainelor şi a accesoriilor. Iar dacă sunt şi de firmă, cu atât mai mult, pentru că muncesc alţii la detalii, iar nouă nu ne rămâne decât să facem alegerea corectă. Ceea ce nu e puţin lucru.
Corect alese, brandurile comunică despre noi la fel de corect încă de la prima strângere de mână, înainte de a deschide gura şi de a face schimbul de cărţi de vizită. Arată, cu complicitatea noastră, atât cât dorim să informăm nonverbal asupra valorilor şi stilului de viaţă. Dacă vreți, brandurile noastre preferate, prin care alegem să ne dezvăluim în fiecare zi la muncă sau în timpul liber, sunt un avatar. Şi, la fel ca în jocurile virtuale pe calculator, încercăm să ne câştigăm imaginea dorită prin alierea cu brandurile potrivite, în funcţie de creativitate, opţiuni şi de… contul bancar. Dar diferența dintre un brand pe care-l porți și unul care te poartă el pe tine ţine de inteligența cu care știi să ajungi stăpânul brandurilor care, până la urmă, doar te “îmbracă”, nu-i aşa? 🙂
Faptul că ne atașăm de anumite branduri, uneori, până la dependență, ține, în afară de bani, şi de exeperienţa şi gustul personal, de educaţia primită şi informația acumulată, sau, câteodată, de o întâmplare. Eram odată, cu mulţi ani în urmă, la Viena, într-o toamnă ploioasă și rece, când am descoperit H&M-ul. Pe vremea aceea, eram ferm convinsă că o cămașă albă, proaspăt călcată, e suficientă pentru un fashion statement. Convingerile aveau să mi se clatine destul de curând, atunci când am nimerit pe o arteră comercială lungă de vreo şase kilometri, plină de o parte şi se alta de vitrinele strălucitor intimidante ale magazinelor monobrand celebre. Lista precisă cu care venisem la shopping s-a volatilizat pe loc, curiozitatea a câştigat în faţa reţinerii şi am devenit mai repede dect mi-aş fi imaginat expertă în a mă strecura spre cabinele de probă printre zecile de turişti care făceau acelaşi lucru. Atunci am început să mă întreb dacă oamenii obișnuiți observă cu adevărat diferența dintre un tricou alb luat din Unirii și unul de la Tommy Hilfiger sau dacă o cămașă cumpărată dintr-un “vintage store” de pe Lipscani va atrage privirile ca una de la Abercrombie and Fitch? (I-am scos din calcul pe editorii de fashion de la revistele glossy, şi oricum, aceştia resprezintă un punct nevralgic.) Şi răspunsul a venit odată cu o experienţă cam tot din acea perioadă: îmi luasem dintr-un magazin obscur nişte teniși asemănători cu cei făcuţi de Adidas. Aveau pe ei chiar şi un logo, am zis şi ce dacă era un no name şi nu un brand sonor, costau mai puţin de jumătate din preţul originalillor. Eram invidiată de cei cu vederea slabă, dar la 38 de grade, blestemam în gând ziua în care mi-i cumpărasem. Cei din jur pot observa sau nu, pot să-şi exprime sau nu îndoielile, dar purtătorul ştie exact ce truc a încercat şi nu i-a mers.
Există atâtea alte branduri, încă necunoscute în România, branduri de nişă extrem de îngustă sau branduri pentru nişe mai încăpătoare, fiecare cu mesajul personalizat către potenţialii săi clienţi, fiecare potrivit unui anumit target. Ne-am obişnuit, majoritatea dintre noi, doar cu cele care au ajuns pe piaţa noastră, încă imatură. Dar cu o mică investiţie de timp pentru aflarea istoriei şi a filosofiei din spatele câte unui nume ori logo mai rar pomenit pe la noi, care a rezistat zeci şi uneori chiar sute de ani pe o piaţă atât de competitivă cum e cea premium şi lux, ne-am putea găsi brandul care să ne reprezinte cât mai aproape de ceea ce suntem dinainte chiar de a ni-l putea permite.
Voi ce branduri iubiţi, dragi doamne şi domnişoare catchy, când v-aţi îndrăgostit de ele, de ce şi care a fost promisiunea pe care aţi simţit pe propria piele că au onorat-o?
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
