Legăna-m-aș și n-am unde

Da, eu m-aș duce într-un parc să mă dau în leagăn. Eu mă descalț vara și intru pe iarbă acolo unde o găsesc, să-mi încarc bateriile cu energiile pământului. Și puțin îmi pasă de privirile aspre ori de zâmbetele strâmbe. Și știți ce? Câteodată, rar, câte cineva se oprește, se descalță și calcă fericit pe iarba moale și bună. Așa cred că s-ar întâmpla și cu leagănele. Poate nu de prima dată ar îndrăzni o bunicuță să se așeze pe scaunul plimbăreț încoace și-ncolo. Dar și când ar face-o, balansul acela i-ar aduce o sclipire ghidușă în privire și un zâmbet uitat. Nu merită? Oh, da! De aceea am răspuns imediat rugăminții unui om încrezător în proiectul lui de-a-l face cunoscut și pentru a găsi sprijin. Citiți și vedeți de n-are el dreptate. 🙂

“Ce poate fi mai inocent ÅŸi mai util decât un leagăn pentru adulÅ£i. Eu nu pot să îmi imaginez cum, într-un oraÅŸ cu peste 1.500.000 de adulÅ£i, nu avem spaÅ£ii de recreere destinate adulÅ£ilor. Åži nu mă refer la distracÅ£ie plătită. Mă refer la zone din spaÅ£iu public. Mai concret, la parcuri. Și, după ce că avem vreo 10 parcuri mai mari în capitală, dintre care unele dintre ele interzic accesul pe spaÅ£iu verde, majoritatea spaÅ£iilor de recreere sunt destinate copiilor.

Adultul, adică oricine a trecut de vârstă de 12 ani, conform paznicilor din parc, rămâne doar cu posibilitatea de a sta pe banca sau pe iarbă, acolo unde este permis. Am făcut un formular în care am întrebat lumea de ce ar dori să existe leagăne pentru adulţi în parcuri :

Ioana povesteÅŸte cum a fost dată jos din leagăn când avea vârstă de 12 ani. Pikuu are 15 ani, totuÅŸi ar mai dori să se mai poată bucură de un moment de relaxare. Păi, chiar dacă am 15 ani, nu prea am voie înleagăn deoarece copii mici au prioritate ÅŸi nu prea mai pot să mă dau liniÅŸtit. Denis explică simplitatea ÅŸi lipsa de ofertare a parcurilor din BucureÅŸti: Deoarece tot ceea ce pot face e să stau pe o bancă ÅŸi să-mi aprind o Å£igară sau să citesc o carte. ÃŽmi doresc să am posibilitatea să mă simt copil din nou dacă vreau să mă dau două minute într-un leagăn. Andreea explică cum ar fi utile pentru părinÅ£ii în timp ce copiii se joacă, iar un alt participant, Ioana, sintetizează destul de bine iniÅ£iativa noastră: Am vrut să mă dau în leagăn în parcurile din BucureÅŸti. Ba erau prea mici, ba n-aveam voie, aÅŸa că mai aÅŸteptam să se lase seară, să plece copiii, dar venea câte-un paznic “n-ai voie, e pentru copii!”. Desigur, nu sunt singura cu amintiri despre leagăne. Åži adulÅ£ii mai sunt copii. NiÅŸte leagăne pentru adulÅ£i ar însemna pentru unii momente de liniÅŸte, de relaxare, de zâmbete! Scopul e unul pozitiv, constructiv, nu unul distructiv. So, let`s do this!

Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) a transmis oficial un motiv, o reducere la absurd prin care pot interzice chiar şi un eveniment unde am dori să punem două păsări să stea într-un copac, pe motiv că o să scrijelească copacul. Le recomand să interzică şi vântul, ploaia torenţială, zăpadă şi termitele. Dăunează mai mult.

Fără să mă leg de faptul că există un întreg Aventura Parc în Herăstrău, unde copacii sunt folosiţi drept suport pentru o instalaţie care produce exponenţial mai multe prejudicii decât un leagăn unui copac. Bucureştiul este locul cu cea mai sensibilă iarbă şi cei mai firavi copaci din lume.

În Cluj-Napoca sunt montate în fiecare weekend 50 de hamace şi nu am auzit niciun caz în care un om să fi fost acuzat de pom-ucidere din culpă. În Letonia, există zeci de leagăne şi nici un copac nu a avut de suferit.

HaideÈ›i să citim motivul: “datorită greutăţii ansamblului ÅŸi a forÅ£elor ce intervin în momentul miÅŸcării leagănului se produc prejudicii în timp, atât materialului dendrologic cât ÅŸi stratului vegetal de sub aceÅŸti arbori“.

Ce ZEN am devenit dintr-odată, jumătate de metru pătrat de iarbă călcată în picioare şi posibilitatea ca în 10 ani să se zgârie copacul ne împiedică în crearea unui leagăn care va avea mii de beneficiari în fiecare an, oameni care ar avea un motiv în plus să vină în parc, în afară de varianta de a se așeza pe o bancă, după opt ore de stat jos la birou. Pentru că momentan există două variante în care îţi poţi petrece timpul în parc, pornit sau oprit: mers sau stat pe banca.

Cei de la ALPAB sunt nişte ipocriţi. Nu am cum să le zic altfel, întrucât nu permit amenajarea a două leagăne pentru adulţi în parcurile bucureştene, dar în fiecare an sunt tăiaţi mii de copaci de pe marile bulevarde sau din spaţii verzi fără să planteze arbuşti în locul lor.

Anul trecut au fost montate două leagăne destinate adulţilor în Parcul Carol, iar după o săptămâna, timp în care nici nu au fost furate sau deteriorate, au dispărut, întrucât cei de la ALPAB au considerat că este mai bine ca acele leagăne să stea într-un depozit şi să adune praf, decât să fie folosite de cetăţenii din București.

aşa se aşteaptă autobuzul în Montreal. vrem şi noi 🙂

Noi o să facem această acţiune, cu sau fără voia ALPAB, întrucât considerăm primordială nevoia unor spaţii alternative de petrecere a timpului liber destinate adulţilor. Vom depune la primărie şi la ALPAB toate răspunsurile din formular, ca să arătăm utilitatea acestui proiect frumos.

Vrei să ni te alături? ÃŽnscrie-te aici È™i ne întâlnim la o dată pe care o vom anunÈ›a în curând. MulÈ›umim.” 

Florin Bădiță

Citiţi şi

Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.