„Dumnezeu este iubire. Şi e peste tot”, îmi spune el.
„Ar fi trist să fim cu toţii doar o întâmplare.”
Eram pe stadion la Dinamo, era unu dimineaţa. Am venit atraşi de nocturna aprinsă şi de nevoia de a nu sfârşi revederea. Se filma o reclamă. Am rămas.
Mi-a povestit cu bucurie despre peluze care cântau, istoria clubului împletită cu propria copilărie, despre glumele băieţilor de stadion…
Eram după mijlocul nopţii, după un mijloc de aprilie, luaţi prin surprindere de frigul neobişnuit şi de întâlnirea noastră complet neplanificată.
Ne plimbasem îndelung vorbind despre trăire intensă, despre Ordinul Franciscan, despre Arsenie Boca şi tot marketingul lui. Înţeleg că Divinitatea este cumva parte din el, biserica cumva, nu.
Şi că, undeva la mijloc, încape pasiunea de zeci de ani pentru un club de fotbal. Şi cine ştie altele câte.
Eu doar ascult şi încerc să prind un fir de aţă. Îl întreb dacă religia este pasiune, este căutare, este credinţă, este…?
Mai aveam doar o stradă la dispoziţie şi 50 de paşi în care să îmi spună în ce crede.
Am schimbat Vlaicu cu Eminescu, Eminescu cu Domniţa Ruxandra, Ghiocei cu Ştefan cel Mare.
Am trecut de la nevoia noastră de eroi la însufleţirea dată de o pasiune trăită, orice pasiune;
Ascult şi reacţionez absorbită complet de calmul lui, aproape nefiresc pentru viaţa mea, dar pe care îl caut, de ceva vreme, fără nicio frică.
Avem fiecare vieţi complet diferite. El s-a mutat din Bucureşti în Verona, eu mă gândesc să mă mut din Bucureşti în mijlocul României.
Eu caut calmul şi firescul, pe care el îl are deja. El încă nu ştiu ce caută.
Întâlnirea neplanificată cu acest om a venit la capătul unei zile în care, oricât m-aş fi chinuit, nu reuşeam să nu urăsc.
Sentimentul acesta care macină tot, lăsând o nefirească şi inutilă umbră, când noi ne hrănim, de fapt, cu Soare.
Calm şi firesc versus epuizare şi limitare. Doi oameni din viaţa mea care au aproape acelaşi nume. Unul vindecă şi reînnoieşte. Altul nu.
Primul este o întâmplare, al doilea este o alegere.
Ironic? Da. Real? Extrem de real.
Cred că aceasta este lupta universului în a-mi readuce aminte din ce anume este făcută viaţă.
Din iubire.
Asta trebuie să căutăm. Neobosiţi şi neînfricaţi.
Mulţumesc, R.
Guest post by Adina Humă
Citiţi şi
Horoscopul ultimului Mercur retrograd din 2024 ( în Săgetător, 26 noiembrie – 15 decembrie)
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
