Ştiu, ar fi trebuit să zbori. Aveam bani de gaz. Ştiam că pleci cu ea. Ştiam tot.
Ai venit ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, eu m-am făcut că habar n-am. Dar tu, din clipa aceea să nu mai vrei să îţi zâmbesc sincer, pentru că eşti doar un mic ratat în faţa mea.
Am plâns să nu mă vezi, te-am privit cu scârbă când nu ai ştiut, ţi-am şoptit blesteme printre dinţi.
N-am putut să te fac să zbori şi nu am zburat nici eu.
Acum ştiu că eşti cu turma, nu eşti special cu nimic. Eşti un mic nimic care crede că nu ştiu asta.
Ba ştiu, ştiu mai bine decât ai fi vrut tu să ştiu vreodată.
Nu meriţi nimic, atât eşti de puţin în faţa mea. Aproape că nu mai eşti.
Nu am cum schimba ce a fost, dar pot schimba ce va fi. Deocamdată, nu e momentul. Sună cinic ce spun, dar am nişte treburi de rezolvat şi treburile astea necesită timp. Timpul meu, ştiu. Dar timpul meu şi aşa a luat-o razna.
Nu, nu ai reuşit să mă faci să mă pierd, mai puternică m-ai făcut. Am văzut cât de mic poate ajunge un om şi-mi ştiu clar locul pe scară. Locul meu e din ce în ce mai sus. Le privesc în creştet pe târfele tale, ele se agită fără rost. Nu m-ai lăsat pentru ele, ba chiar m-ai implorat să rămân. Am rămas să vă privesc scârboşenia ce nu mă mai atinge pe mine. Eu sunt calmă şi aştept cu un zâmbet amar. Nu am avut eu norocul să fii tu afară de turmă. Puţine îl au.
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
