Ţi-au zis vreodată colegele de cameră din facultate că eşti „obsedată de curăţenie”? Dar iubitul? Dar sora şi părinţii? Dacă răspunsul tău a fost “da” de fiecare dată, s-ar putea să avem ceva în comun. Nu, nu sunt maniacă, doar am nevoie de un aspirator de dimensiuni mai mici ca să-l pot curăța pe cel mai mare… 🙂 Bine, glumim între două aspirări, dar oare n-am putea s-o lăsăm mai moale și să ne lăsăm timp și pentru curățenia din viața noastră, nu numai pentru cea din casă? Că, spre deosebire de bunicile noastre, am scăpat de mătură și de bătutul covoarelor, iar față de mamele noastre avem avantajul performanței: modelele noi aproape că înghit covorul, nu doar ultimul firicel de praf.
Ai auzit de misofobie?
Nu spune nimeni să neglijăm curățenia, dar obsesia pentru curățenie, ca totul să fie strălucitor, și teama că în casă există un fir de praf neșters este o boală. O cheamă misofobie și e o afecțiune destul de gravă. Nu toate avem însă spiritul antreprenorial al englezoaicei Vicky Harrison (The Mirror), care a reușit să-și transforme obsesia într-o afacere, punând pe picioare o firmă de curățenie. Și, atunci, nu reușim altceva decât să exasperăm pe toată lumea, să pierdem timp și ocazii de a fi (mai) fericite. Pentru că această grijă exagerată pentru ordine, curățenie și dezinfectarea întregii case chiar ne poate ruina relația.
Am trecut prin asta și trebuie să vă spun că ajunsesem de la o vreme să mă cert pe viață și pe moarte cu iubitul meu pentru că nu era destul de atent să păstreze ori nu făcea curățenie după noile mele standarde exagerate. Dar când am citit că o persoană obsedată de curățenie este, de fapt, un „control-freak” deghizat, mi-am dat seama că exact asta făceam: atunci când mi se părea că ceva îmi scăpa de sub control între noi sau lucrurile nu mergeau așa cum îmi doream, încercam să compensez controlând ceea ce era încă în puterea mea. Și ce poate fi mai ușor de controlat decât curățenia din propria casă?
Există vindecare?
Vestea bună este că, da, putem scăpa de obsesia pentru curățenia absolută. Și când ajungi (singură sau ajutată de semnele celor din jur) să constați că pentru a o obține consumi prea mult timp, ai făcut deja un prim pas. Ai pus deja această sarcină între cele pe care le faci pentru a-ți spori confortul, dar care nu sunt vitale pentru tine. Curățenia moderată, curățenia pe care o putem face într-un timp rezonabil, este ok. Sunt atâtea alte lucruri de făcut și atât de puțin timp, în general, încât înțelept e să găsim calea de mijloc.
Pentru mine, problema a fost praful. El era cel mai mare inamic. Aproape îl personalizasem. Aș fi stat toată ziua cu laveta într-o mână și cu aspiratorul vechi în cealaltă. Îi zăpăcisem pe toți cu mania mea de a-l vâna neîncetat. Până când am primit (ce subtil cadou, nu? :)) un aspirator nou, luat comod de pe beko.ro. Pentru mine a fost începutul vindecării. M-am convins treptat că în urma lui nu mai rămâne fir de praf și… a mai fost ceva care mi-a mutat de tot gândul de la curățenia absolută: în viața mea au început să se întâmple lucruri. Cărora, până atunci, nu le dădusem nicio șansă. Am rămas însărcinată și am fost… avansată. Cine mai are timp acum de persecutat și ultimul fir de praf de pe aspirator?… 🙂 Norocul meu a mai fost și că nu ajunsesem încă atât de departe încât să consider această manie pentru curățenie o calitate fără de care n-aș fi fost destul de femeie… Virtutea se află la mijloc, cum spuneam latinii, nu la extreme.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ce mâncăm pentru a ne controla greutatea
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
