Mă simt acaparată de prezența lui, e atât de magnetică și tânjesc după o anumită privire care să îmi spună că mă dorește. Pe care mi-o oferă, porționat, ceea ce îmi place foarte mult, pentru că, atunci când o face, e un moment atât de intens trăit. Nu știu ce exprim eu, dar mă las învăluită de privirea lui. Își mușcă în același timp delicat buza de jos, iar pe față îi apare un zâmbet discret și jucăuș. Mă face să tremur de dorință doar de la o singură privire. Și această privire poate să dureze doar 5 secunde, dar parcă rămânem amândoi suspendați în timp. Iar corpul meu o simte, îi simt privirea pe sâni, o simt în interiorul coapselor și mă las purtată de această emoție atât de intensă.
El a ajuns să îmi acapareze fanteziile. E singura prezență masculină, în afară de soțul meu, care a reușit să penetreze bariera pe care mi-o impusesem eu în fața tuturor bărbaților.
Înainte de el, toți bărbații erau asexuați, nu reușeam să îi văd altfel, nu mi-a trezit nimeni vreun interes, era doar soțul meu în mine. În viața mea, în gândurile mele, în fanteziile mele. Nici în vis, nici subconștient, nu am făcut vreodată sex cu altcineva tot timpul acesta. Nu că mă cenzurasem, ci pentru că nu simțeam nevoia.
Apoi a apărut el, care încet s-a înfiripat. Ne știm de doi ani, de doi ani ne tot vedem ocazional, de fiecare dată când veneam la magazin. Și totuși, până acum 6 luni, a fost și el asexuat în ochii mei. Au fost momente de apropiere mai mare pe care am simțit-o nenaturală, a început să flirteze și inițial m-am înfuriat. Nu voiam să fiu văzută ca o femeie drăguță, ci ca o colegă, ca un egal. M-am simțit văzută ca o fetișcană careia să îi spună – “Îmi plac blondele” sau alte replici de agățat generice și ușoare. M-am înfuriat de lejeritatea cu care o făcea la început. Simțeam și cred că așa a fost, că nu ne cunoșteam suficient de bine și atitudinea de seducător nu funcționa. Cel puțin așa crezusem.
Dar apoi s-a mai potolit, iar eu am început să îl cunosc mai bine și chiar să îl văd ca pe o persoană, mai mult decât un angajat, și m-a surprins. M-a impresionat, m-am lăsat să fiu impresionată de el. Și a început încet să se creeze o conexiune, o familiaritate. Și acum, mă bucur că este mai temperat în replici de agățat și pare că, din dorința de a ajuta, din empatie, atunci când mă simțea tulburată, fără să știe ce mă frământă, încearcă să mă susțină prin blândețe și să îmi împărtășească ce l-a ajutat pe el, să îmi împărtășească care e viziunea lui despre viață, deși o ghicisem, dar simțise să o pună în cuvinte pentru mine.
Nu vorbim prea multe lucruri personale, de fapt… poate că în fiecare săptămână aflu puțin în plus ceva despre el. Puțin. Nu ne povestim viețile, nu povestim lucruri personale. Nu împărtășim momente intime. Poate dacă am face-o, poate m-aș îndrăgosti, poate s-ar risipi vraja asta și magnetismul.
Îmi doresc să îl înțeleg mai bine. Și totuși, îmi doresc să mențin distanța. Simt că și așa m-a acaparat puternic. Faptul că a trezit dintr-odată o puternică dorință sexuală, mă simt recunoscătoare, dar rațional, mi-e frică să mă apropii mai tare, deși îmi doresc apropierea. Îmi doresc și totuși nu vreau să fiu a lui. În imaginația mea, deja m-a dezbrăcat, m-a sărutat, a intrat în mine. Mi-o doresc să se întâmple, simt fiori de fiecare dată când îmi pune natural mâna pe spate, pe umăr sau pe talie. Îmi imaginez cum mă frământă, cum se uită în ochii mei cu acea privire intensă tocmai când mâinile lui se plimbă pe mine.
Nu cred că mă pot apropia mai mult de atât. Atât e granița la care am ajuns ca să pot să păstrez încă distanța. Știu că, deși nu mă simt vinovată cu niciun gest major de infidelitate, nu ne-am sărutat, nu ne-am mângâiat, nu am trecut mai departe. În gândul meu, în fanteziile mele, deja s-au depășit barierele. Este o formă de infidelitate, dar e una pe care o pot tolera și cred că e gestionabilă. E una cu care să nu mă simt vinovată, căci toate s-au întâmplat doar în imaginația mea.
Dorința nu ține cont de rațiune și exact întrebarea care mi-ai pus-o o am și eu. Oare aș reuși să mă opresc, dacă el ar avansa? Să spun stop sau “piua”?
Momentan, mă bucur că toată această tensiune și energie o revărs spre soțul meu. Mă bucur de 7 luni de sex extraordinar și foarte intens. Ceva ce am considerat pierdut, ceva ce jeleam și îmi părea atât de rău că nu mai experimentam. Chiar eram îndoliată de lipsa mea de apetit și mă uitam la mine din trecut, la tânăra plină de dorință și îmi părea atât de rău că nu mai e, încât ajungeam în prag de lacrimi.
Simt atât de intens prezența lui. Niciodată n-am reușit să fiu atrasă de un bărbat doar pentru masculinitatea lui. Iar el e acel mix de blândețe și empatie, de fermitate și autoritate, de control, de pragmatism care e… irezistibil.
Încerc să nu le las să mă controleze, este o dorință, dar totuși îmi doresc și să mă apropii. Poate e laitmotivul multor infidelități, așa cum spunea și Esther Perel, acel moment în care conștientizarea efemerității vieții, dată de o nefericire de cele mai multe ori, deschide porțita infidelității. Dacă viața e atât de scurtă, dacă totul e imprevizibil, dacă prezentul e finit, atunci are sens să îmi reprim dorința? Nu îmi va părea rău de ce-ar fi dacă? În special din prisma diagnosticului meu. Acum sunt bine. Și totuși… cât timp mai am până la dizabilitate? Nu îmi va părea rău că nu am experimentat mai intim această legătură? Oare e o poveste despre infidelitate sau despre iubire? Dacă e o nouă poveste de iubire?
Sau poate unele povești de iubire sunt frumoase tocmai pentru că sunt neîmplinite și le porți apoi o viață întreagă în suflet.
Oamenii nu sunt mereu pe culmi emoționale. Ei bine, aceasta este o creastă pe care o străbat și se simte minunat și dificil în același timp. E extaz și teamă, e dorință și reținere, e iubire și frânare. Și asta face ca micile momente și interacțiuni să fie atât de încărcate încât să mă copleșească atât de ușor, să mă acapareze o privire completă. Să mă pierd. Să o trăiesc foarte intens. Să mi-o doresc… să îl doresc.
Guest post by Anonimă
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
