Mă gândeam. Știi? Chiar mă gândeam. La ce face ca o relație să dureze. La noi, mai ales la noi, totul este atipic. Nu știu dacă din cauza sau datorită trecutului fiecăruia sau a felului nostru de a fi, al id-ului, dacă știi ce vreau să spun. Dacă nu știi, caută teoriile lui Freud despre sine. Id=sine. Haide că ți-am spus, nu mai este nevoie să cauți.
La noi, totul pare a fi împotriva unei relații. Cu toate acestea, reușim să o menținem și chiar fără să tragem de ea. Am zis, nu-i așa?, că nu mai vorbim despre viitor și că luăm lucrurile de la o întâlnire la alta, fiind cel mai bun lucru în caz că s-ar întâmpla ceva care să rupă legătura. Dar nu prea reușim sau doar într-o mică parte. Asta e bine. Oricum, proiecțiile de viitor ne țin împreună. Și felul în care suntem unul cu celălalt atunci când ne întâlnim. De la căldura pe care o emanăm amândoi până la s*x-ul sălbatic și fără limite (nu cu prea multe limite, nu?) pe care îl facem. Felul în care ne suntem tot unul altuia ne ținem împreună. Mai știi că mi-ai spus că doar eu pot să te îmblânzesc? Este valabil și invers. Suntem, și nu de azi de ieri, în bula noastră, suntem „noi și restul lumii”. Asta ne ține împreună.
Promisiunile și înțelegerile (de exemplu, să nu ne mai certăm, să ne spunem tot, să comunicăm mai bine) ne țin împreună. Ar trebui să fim o lecție (plăcută și utilă) pentru ceilalți. Într-un fel, cred că suntem deja. Suntem amândoi egoiști? Suntem. Dar nu în detrimentul celuilalt. Suntem amândoi geloși? Suntem. Dar nu până la paroxism. Cred că sunt trăsături inerente ale unei relații „cu tot și de tot” așa cum ne dorim să fie a noastră. Ne sfătuim și ne ajutăm, fiecare în măsura în care știe și poate? O facem. Știm ce îi place și-i displace fiecăruia? Știm. Fiecare vrea binele celuilalt? Da. Facem, fiecare, compromisuri și sacrificii ca să mergem mai departe? Facem. Mai lipsește ceva? Dacă da, vom adăuga pe parcurs. Suntem de-a dreptul fericiți când suntem împreună și, de cele mai multe ori, căzuți sau într-o stare de blank emoțional când suntem departe? Suntem. Concluzia? Ne iubim. Știi? Am descoperit în ce constă, de fapt, iubirea, abia acum, împreună. Până acum au fost alte chestii sau stări, cu siguranță, nu iubire. În toate, absolut toate interacțiunile noastre trecute cu alții. Ar mai fi ceva de spus? Dacă da, o să spui tu, sunt sigur de asta. Și aștept cu interes și cu drag.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
