Un prieten bun cândva mi-a zis: femeia e dracu’, ea te face, dar tot ea te şi desface. Pe moment, i-am dat dreptate, dar stând mai bine să mă gândesc, oare chiar aşa este? Oare chiar societatea a ajuns la nivelul ăsta? Sau sunt pur şi simplu scuze inventate, doar pentru a înjosi şi mai tare femeia? Ei bine, deocamdată, am ajuns la concluzia că în Romania, şi nu numai, bărbatul este încă rasa superioară şi femeia este doar un 2 ce urmează cu capul plecat numărul 1 din CNP. Bărbatul este încă cel ce taie şi spânzură, iar femeia tace şi înghite, pentru că aşa au fost învățate, să țină cu bărbatul, să nu care cumva să destrame familia.
Ei bine, cu speranța de a mă simți egală bărbatului, am plecat din țară, am lăsat prieteni, rude şi tot ce aveam mai de suflet, nu am ținut cont de părerile părinților şi, din orgoliu, am ales să studiez la o facultate unde 85%, dacă nu mai mult, sunt de sex masculin. Era cât se poate de evident că în țară m-ar fi mâncat de vie. Plină de speranță şi de energie, mă așteptam ca noua societate să mă primească aşa cum visam: cu brațele deschise, fără prejudecăți şi considerată egală bărbatului. Uite ce să văd? Alți misogini care fac tot posibilul să învingă natura impunătoare a femeii. Din fericire pentru sexul Evei, aceste specimene se luptă zi de zi cu inteligența şi puterea noastră. Aici, într-adevăr, femeile par mai răzvrătite, mai luptătoare, gata să mănânce pământul pentru un loc printre bărbați. Aici, bărbatul, dacă nu este misogin, ajunge hrană pentru femei. La noi, în schimb, femeia pare că s-a dat bătută şi că ultima ei armă pentru a intra în societatea misoginilor a rămas propriul corp.
Aşa că, fată dragă, alege să-ți folosești mintea, luptă-te pentru locul dorit, mănâncă bărbatul, dacă poți, şi nu te gândi că nu vei avea rezultate.
Folosindu-ți corpul, vei dărui bărbatului, încă o dată, victoria de care avem nevoie noi toate.
P.S.: Vă întrebați dacă regret alegerea făcută. Ei bine, vă spun că mai bine stau şi-mi curăț rănile produse de războiul cu masculul, decât să stau să-mi plâng de milă, că nu am cu cine mă lupta.
Guest post by Andreea G.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
