Era ceea ce se numeşte un gentleman desăvârşit. Elegant până la obsesie, amabil, aproape desuet în încăpăţânarea sa de a respecta tot codul bunelor maniere, iar asta contribuia din plin la căderea artistică a doamnelor şi a domişoarelor la picioarele sale impecabil încălţate, indiferent de intemperiile de afară. Ai fi zis că este un personaj coborât din ultimul mare film romantic… Iubirea sa era un mister, o parabolă, o metaforă… uneori greu de înţeles, dar ce mai era de înţeles atunci când ochii săi negri poposeau cu insistenţă ucigătoare asupra bietei victime?… Şi totuşi, una după alta îl părăseau toate. Spre inocenta mea bucurie ascunsă.
Aşa că nu e de mirare că întâlnirea noastră s-a produs sub auspiciile lui Eros. Fiecare dintre clipele petrecute împreună era o poezie, un basm, un fragment rupt din poveştile… caste. Eu mă aranjam, mă parfumam, mă îmbrăcam şi mă încălţam elegant, cu mare atenţie să nu facem notă discordantă, însă… degeaba. Niciun gest de-al său nu ieşea din formă, nicio insinuare de a mea, la început mai delicată, apoi tot mai evidentă, nu ajungea până la el. Mă întrebam speriată dacă nu cumva are altă orientare, dacă nu cumva nu sunt suficient de apetisantă, dacă nu cumva îi lipseşte… ceva. Şi asta până când nu m-a mai răbdat inima şi într-o zi am dat cu formalitatea lui de gard şi i-am spus-o verde-n faţă. Deja eram împreună de şase luni. Reacţia lui a fost, cum altfel, foarte elegantă, reţinută, bleagă chiar, dar imposibil de descifrat. Părea luceafărul – vorba aia, „un mort frumos cu ochii vii”. Am plâns acasă de ciudă, de furie, de neputinţă, deşi în ziua aceea eram mai sexi ca niciodată. Îmi venea să-l bat, să-i scot figurile de gentleman din cap.
A doua zi, îmi sună curierul la uşă. Deschid curioasă, nu aşteptam niciun colet. Îl desfac uimită şi înăuntru găsesc o pereche superbă de… papuci de casă. Expeditorul surprizei, nimeni altul decât el. Am rămas blocată, cu pachetul în braţe şi cu inima îndoită, împărţită între cadoul frumos şi semnificaţia lui… Căci da, mi-am dat seama că, de fapt, asta era reacţia lui la ieşirea mea din ziua trecută: îmi dăduse papucii! Însă o făcuse, fireşte, într-un mod rafinat, în stilul său – erau de la Otter. La naiba cu manierele, domnilor!
Citiţi şi
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
