„Don’t walk behind me;
I may not lead.
Don’t walk in front of me;
I may not follow.
Just walk beside me
And be my friend.”
Pornesc în a scrie de la lucruri pe care le trăiesc, care mă inspiră și care nasc dorința de a le împărtăși. Astăzi, citatul acesta a picat cum nu se putea mai bine, pentru că despre prietenia sinceră, curată, nealterată de interese și liberă de vorbe goale vreau să vă povestesc.
De-a lungul vieții prietenii vin și pleacă… avem prieteni în copilărie, avem prieteni printre colegii de clasă, prieteni în studenție și printre colegii de muncă. Sunt și prieteni-lideri pe care credem că îi avem, dar de care ne pierdem, nereușind să mărim pasul.
Dar și prieteni care vin timid în urma noastră, cu teamă sau cu uimire, fără însă a reuși să-i aducem cu noi în rând fiindcă nu suntem noi, de această dată, un lider bun pentru ei.
Pe acest drum, pașii unora sau altora se alătură alor noștri, la un moment dat, pe aceeași linie a vieții, trasată în nisp. Și pe nisipul umed sau prea fierbinte, vine vremea în care privim urmele realizând că puțini sunt cele pașii care ne-au însoțit mai multă vreme.
Atunci știm… știm că aceia sunt cei care ne sunt adevărații prieteni, nu cei din urmă, nu cei ce ne preced, ci cei care ne-au fost alături, în tandem, oricât de greu ne-a fost drumul.
Pașii de lângă noi sunt cei ai prietenilor care ți-au dăruit fără să-ți ceară nimic în schimb, care ți-au fost aproape atunci când ai simțit nevoia să plângi pe umărul cuiva și care te-au ascultat când ai avut ceva de spus, orice, oricând.
Pașii de lângă noi sunt ai celor cărora și tu le-ai oferit în schimb mulțumirea, sprijinul și dragostea ta. Sunt cei care ți-au spus atunci când greșești și pe care tu i-ai ascultat, sunt cei care te-au căutat și pe care tu i-ai primit cu brațele deschise, sunt cei cu care te-ai certat pentru ca mai apoi să te împaci, sunt cei pe care îi suni primii atunci când ești trist sau fericit.
Pe plaja mea, de câțiva ani, descopăr, în fiecare zi, aceeași pași: stângul și dreptul ei cu stângul și dreptul meu alături, în perfectă linie trasată matematic, fără nicio abatere.
Pașii tăi, draga mea prietenă, dragă. Și fiindcă astăzi este ziua ta, cea mai fumoasă zi a ta de naștere din cel mai important an al vieții tale, în care te-ai împlinit ca mamă, îți dedic aceste gânduri, te îmbrațișez și-ți promit că, mereu, voi fi acolo, pe plaja vieții tale pe care ți-o doresc mereu însorită și acoperită de urmele micilor pași ai Nataliei.
La mulți ani, Lavinia!
Citiţi şi
Are dr. David Sinclair dreptate în ce susține legat de îmbătrânire?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
