Primarii Bucureștiului din 1992 încoace au fost: Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, Traian Băsescu, Adriean-Bordură- Videanu, Sorin-Șpagă-Oprescu, Gabriela Firea. Cam ce spune asta despre capitala țării noastre?
Iată-ne ajunși în sfârșit și în împărăția Evitei-Asereje-Pandele, cititoarea de promptere, degrabă dansatoare pe șlagărele îndrăgite ale cocalarilor, prea dornică de a fi venerată de masele largi, populare, consoarta marelui primar limitrof.
Se văd rezultatele unei munci riguroase de trei ani și jumătate: bucureștenii ies cu ligheanul în stradă, să protesteze că nu mai au apă caldă și căldură. Nu-i nimic. Au luminițe. Multe luminițe, spre a fi frumos.
Poate că aici a greșit Ceaușescu: se vede treba că pe români poți să îi ții înfometați, în jeg și în ger, important e să aibă luminițe să se uite la ele. Poate dacă punea și dictatorul luminițe…
Evita-Asereje-Pandele a reușit ceea ce iluștrii săi predecesori n-au fost în stare: să bage de tot orașul în șanț. Administrația sa sclipicioasă, cu bani împărțiți fără număr la numeroasele sale gărzi pretoriene, își arată, iată, în chip exemplar consecințele. Bun venit înapoi în anii `80.
Bucureștiul e un oraș super-poluat, cu trafic paralizat, cu clădiri care stau să cadă și vor cădea, cu un sistem de transport public scump și catastrofal. Dar peste toată această imensă balegă care e viața în comun a bucureștenilor, primărița Evita-Asereje-Pandele a turnat un moț frumos: bâlciul perpetuu.
Citiți și Perdelele de fum
Bucureștiul a mai fost condus dezastruos, a fost chiar mutilat în vremea ultimei dictaturi. Dar abia acum, incompetența glossy e gata să toarne peste el ultima lopată de țărână.
Păcat, ar fi putut fi frumos, dacă orașul fi fost locuit, totuși, de indivizi umani cu mai mult discernământ.
Cum n-a fost, iată: la lighean și la ibric, așteptând anul 2020, care putea la fel de bine să fie și 1985.
Gând cald, pios, deci, către Evita-Asereje-Pandele, care ne-a readus tinerețea pierdută. Să o slăvim, pulime!
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
