Moare, cu Alain Delon, o epocă întreagă. A fost epoca mea preferată. Actorul avea aproape optzeci și nouă de ani. El a marcat un timp. Anii 1960-1970 au fost ai lui. Parțial, chiar și anii 1980. Apoi lumea s-a schimbat, chiar și peste Alain Delon a trecut istoria și el a devenit tot mai străin.
Alain Delon a fost unul dintre cei mai frumoși bărbați care au existat vreodată – în viață, și pe marele ecran. S-a ridicat observația că nu a fost un actor extraordinar. Nu o împărtășesc.
Alain Delon a avut, cel puțin cât a lucrat cu mari regizori, roluri excepționale.
Și Liz Taylor a fost o femeie foarte frumoasă – și ea a făcut roluri remarcabile, a primit și Premiul Oscar, pe vremea când acesta obișnuia să reflecte performanța.
Și despre Liz Taylor se spunea că n-a fost cine știe ce actriță. O enormitate, un nesfârșit absurd!
Alain Delon a fost Zorro, a fost Ghepardul, a fost Samuraiul, a fost acel bărbat vânând iubirea la marginea unei piscine, a fost de atâtea ori cavaler, a fost polițist și a fost răufăcător. Și de fiecare dată a fost credibil.
Se povestește că totul e în privire. Alain Delon avea o privire care știa să înghețe, el știa să fie feroce, dar știa și să fie un mare seducător. Numeri pe degete femeile care n-au fost îndrăgostite de Delon – și asta cale de zeci de decenii și zeci de filme. Așa ceva nu se poate învăța.
Alain Delon nu era un învățat. Fără să aibă prea multă școală, înconjurat adesea de anturaje dubioase, alunecând politic înspre extrema dreaptă, a fost salvat, totuși, de un bun-simț elementar.
Bunul-simț elementar ne spune că epoca veche, epoca lui Alain Delon, știa să pună mai mare preț pe frumusețe, pe onoare, pe cuvântul dat.
Epoca nouă are alte priorități și nu avea cum un om ca Alain Delon să se simtă acasă printre noi, mai tinerii săi contemporani.
Alain Delon a iubit câinii, vinul bun și femeile frumoase. Așadar a fost, până la urmă, un înțelept, căci mai mult viața nici nu are de oferit.
S-au scris atâtea despre Alain Delon, prea multe în contra omului, dar ceea ce rămâne sunt filmele sale, ceea ce rămâne este imaginea sa de mare star de cinema, de pe vremea când cinematograful obișnuia să existe. Atunci, în epoca mai frumoasă și mai bună de dinainte de super-eroi comerciali.
Alain Delon este o legendă pentru că el se poate povesti. Înainte să fie cojoc, înainte să fie playboy și visul erotic a milioane de femei (și nu numai), Alain Delon a fost un om care știa să îmbrace un costum, să poarte o pălărie, să sărute o mână de femeie, să sărute o femeie.
El știa să își păstreze sângele rece, să își toarne chipul în gheață și să fie orbitor. Și chiar nu e o exagerare: nu se mai fac asemenea oameni. Cu el, chiar moare o lume.
Închei chiar așa: într-o lume în care nimeni nu mai e nimic, Alain Delon a fost și a rămas cineva. Nu am de gând să îl uit vreodată.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Delon a fost bisexual. Romy Schneider ar fi știut.” O biografie de scandal
Tănticilor şi nenicilor care-şi dau ochii peste cap când aud de Alain Delon
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
