Iubito, am ales să ne despărţim prin email pentru că asta mi s-a părut cea mai bună metodă de a evita fie să rămân surd de la ţipetele tale, fie să mă aleg cu capul spart de la cine ştie ce obiecte ţi-ar fi căzut în mână când ţi-aş fi spus că… gata, mi-a ajuns, aşa nu se mai poate, am hotărât să ne despărţim. Ştiu ce-o să zici, că de când iau eu hotărâri de unul singur. Te anunţ oficial, fără teamă, că… de-acum! Nu inisista să afli de unde scriu acest email, că nu sunt chiar atât de prost să mă dau de gol că m-am ascuns în baie şi am dat drumul la duş să nu se audă cum tastez pe laptop. Deşi, decât să crezi că-mi trimit mesaje pe ascuns cu altă femeie şi să nu mai am şanse să ies viu de aici, mai bine îţi spun!!
Aşadar, am hotărât, de azi sunt un bărbat singur. Independent. Stăpân pe viaţa lui şi pe casa lui. Cu toate lucrurile mele, cu intimitatea dormitorului meu, a băii mele – o, da, baia asta în care tu-ţi petreci atât de mult timp şi pe care de-abia am găsit-o liberă pentru câteva momente. Sunt liber să îmi aleg un dormitor așa cum îmi place mie, ca acestea la care visez de dinainte să te fi cunoscut. Vreau să mă lăfăi în patul pe care eu îl consider comod și să decid tot eu dacă am chef să-l abandonez în favoarea canapelei și a unui joc pe playstation.
Liber să hotărăsc dacă am chef să văd meciul de ligă sau eternul „Pretty woman”. Liber să-mi aleg culoarea şosetelor, chiar dacă se asortează sau nu cu paltonul şi pălăria. Care pălărie, fie vorba între noi, nici nu-mi place, nici nu am de gând s-o mai port, chiar dacă e cadou de la tine de pe cardul meu. Şi, că veni vorba de card, liber să dispun de acesta când şi cum vreau eu. Ca un adevărat bărbat.
Şi-ţi mai spun, iubito, că nu, nu îţi stă bine ultima coafură şi nici alea douăzeci de dinaintea ei şi nici ultimele rochii nu „cad” bine pe tine. Îmi cad mie pantalonii de cât jogging am făcut agăţat de braţul tău prin toate mall-urile patriei. Şi să mai ştii, iubito, că am minţit când am zis că-mi plac sarmalele tale. Tot ale mamei sunt mai bune. Na, că am spus-o şi pe asta.
Mă simt un bărbat puternic, capabil să-şi conducă independent de acum destinul, şi, da, să ia hotărâri majore în legătură cu viaţa, dar şi cu casa lui. Ştiu şi eu singur ce-mi place mai mult, ştiu şi eu să aleg culoarea anului (cu condiţia să nu fie fucsia, că aia zău dacă sună a culoare), ştiu şi eu să disting între o mobilă de calitate şi una de carton presat, aşa cum e aia de la maică-ta, de exemplu…
…aud bătăi în uşă. Aoleu, ies acum, iubito. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, o să-ţi trimit mâine emailul ăsta, în fond, ce atâta grabă, şi mâine mai e o zi, păi nu? Vin, vin… ştiu că nu poţi sub nicio formă să întârzii la salon!
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
