Adulți, Evelyn Virosc
Nu mai avem vârsta
să cerem iertare pentru că am spus adevărul,
nici să ne cerem scuze
pentru că nu vrem să rămânem.
Trebuie să strigăm cât de tare putem,
cu nerăbdarea de a nu ține nimic
ascuns.
Nu mai suntem pentru lingușeli și vorbărie,
nu mai suntem aici pentru a avea o bucată de carne
între picioarele noastre,
suntem pentru mângâieri și discuții nesfârșite,
la o cafea dimineața
și un vin roșu în după-amiezele negre.
Nu mai suntem aici pentru a ne învinovăți,
pentru dezamăgirile pe care le-am cauzat,
pentru așteptările pe care le-am născut.
Nu mai suntem aici pentru a trăi în tristețe
Pentru acele iubiri care nu ne-au iubit,
nici pentru durerile
care nu ne-au ucis.
La această vârstă, suntem aici
pentru a fi fericite,
așa,
cu viața și nuanțele ei.
Nu mai suntem aici să așteptăm,
suntem aici să luptăm
și să ne facem visele realitate.
Nu mai suntem pentru prieteni de petrecere,
suntem pentru prieteni
care ne sfătuiesc și ne consolează.
Nu mai suntem pentru loialități familiale,
suntem pentru a o rupe cu
tiparele distructive.
La această vârstă,
când societatea ne numește adulți,
depinde de noi să ne urmăm propriile căi,
depinde de noi să plângem mai mult,
să ne îmbolnăvim mai puțin,
depinde de noi să găsim o cale de a trăi,
fără să murim încercând.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
