Am 55 şi sunt mândră de asta, pentru că sunt mândră de mine. Nu sar cu parapanta, că am operaţie la genunchi, dar merg la sală şi la bazinul de înot! Încă pot alerga după nepoţica mea de trei ani, deşi am avut piciorul rupt. O pot lua în braţe, deşi şi mâna a fost ruptă în trei locuri. Mă dau în leagăn, dacă mergem în parc şi m-aş da şi pe topogan, dar se uită lumea ciudat la mine. Sar şotronul, când văd unul desenat pe trotuar, râd la bancuri cu blonde, deşi sunt o blondă veritabilă! Râd la bancurile bune şi ascult heavymetal. Îmi plac rockul şi toate genurile muzicale (minus manele). Acum nu fac pe lupul moralist, nu vin cu texte preluate de la Teo sau dr Laslău, nu citez din clasici şi nici din Buda, însă…
Recunosc că au fost multe momente când m-am temut că voi îmbătrâni.
La 27 de ani, consideram o femeie trecută de 35 de ani deja terminată… şi nu am avut dreptate; la 49, încă credeam că viaţa se termină la 50 …Greşit!
Vârsta nu este decât un număr, cine eşti în interior contează cu adevărat, ceea ce ai clădit în edificiul sufletului tău şi chiar ceea ce continui să clădeşti cu fiecare zi, cu fiecare experienţă acumulată.
Contează ce ai creat, contează ce ai gândit şi cum te-ai adaptat schimbărilor din viaţa ta.
Contează ce laşi în urmă, căci deseori am spus: suntem suma faptelor şi a gesturilor noastre!
Am fost educată în familie să fiu demnă, să nu fiu o femeie uşoară, să îmi iubesc şi respect bărbatul, să fiu o bună gospodină, căci dragostea soţului trece prin stomac, să îmi cresc copii cu frică de Dumnezeu.
Bunica m-a învăţat să îmi respect strămoşii, şi părinţii, şi locul de unde provin.
Dar cele mai mari adevăruri sunt cele pe care le-am descoperit singură!
– Să fiu om! Asta mi-am dorit, să fiu un om adevărat, un om care nu minte şi nu linguşeşte.
– Să fiu un om integru, cu coloană vertebrală!
– SĂ FIU ADEVĂRATĂ, NU O FĂCĂTURĂ COMPUSĂ DIN PĂRERILE ALTORA!
Tind să cred că am reuşit în parte, căci continui să mă construiesc în interior.
– Sunt un om tânăr încă pentru că ştiu să mă bucur de o floare, de un căţel care latră alergând după copii în parc, de un curcubeu ce apare după o ploaie zdravănă.
– Sunt un om tânăr că am curaj să spun ceea ce cred! Pentru că am curaj să port o fustă deaspra genunchiului, am curaj să glumesc cu un bărbat ce încearcă să-mi facă un compliment, poate nu mai am frumuseţea de la 30 de ani, dar am lumina de la 55 şi inteligenţa oferită de înţelepciune!
– Şi mai am emoţia ce o simt cu toată fiinţa mea, mai am cuvintele şi amintirile pe care le aştern cu drag pe hârtie pentru a bucura alte sufletele!
– Am în mine vie iubirea de familie şi de oameni, generozitatea şi bunătatea, sunt o gazdă primitoare şi atentă!
Scriu şi trăiesc în iubire, sunt încă o visătoare şi o romantică!
Cred în prietenie sinceră, cred în vise, cred în mine şi cred în Dumnezeu!
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.