Lauv, adică Ari Staprans Leff pe numele său adevărat de adolescent născut acum aproape 24 de ani în San Francisco, știe. În sensul că, așa tânăr cum e, zice niște lucruri care mi-au dat de gândit. La 44 de ani ai mei, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Nu mi-e rușine de lucrurile care îmi provoacă brainstorming, așa cum nu îmi este de lucrurile care îmi procură satisfacție. Erotică. Nu sunt ipocrită. La refren m-a topit: ”I like me better when I’m with you”, adică ”mă plac mai mult când sunt cu tine”.
Pe loc mă gândesc că sunt mai bună când sunt cu tine, pentru că:
- ești singurul cu care pot discuta orice subiect, atâta timp cât stau, te ascult, te sorb din priviri și tac. E printre singurele momente în care te deschizi în fața mea și transpari așa cum ești, fără mască, fără tabuuri, fără discursuri sofisticate pentru care aș avea nevoie de caiet de notițe și dicționar (nu pentru că n-aș înțelege, ci pentru că ești specialist în domeniul tău);
- îmi place mirosul tău neamestecat cu parfumuri scumpe care să-ți estompeze feromonii și asta mă face să te simt sălbatic, așa ca la facerea lumii, când ne plimbam prin grădina Raiului, de mână, ignorând mirosul seducător al merilor în floare;
- știu că undeva, acolo, destul de departe în tine, am o mică sofa pe care, întinsă ca la psihanalist, vorbești cu mine ca de la egal la egal, în timp ce cu o mână mă mângâi pe păr și în alta ții cartea cu poezii de Nichita Stănescu din care îmi citești – ”Suntem doi și singuri / și-n loc de inimă ne bate luna”. Sunt mai bună cu un vers, cu o strofă, cu un întreg capitol din romanul acesta neterminat, care este viața noastră;
- ai scris pe pielea mea însetată de adevărul tău istoria tuturor femeilor care s-au întunecat de nefericita singurătate și de neputința de a iubi, dar și de a se lăsa iubite. Mai frumoasă, mai colorată, ca un gigantic tatuaj în mii de nuanțe, iar fiecare dintre ele mă face să mă plac mai mult și mai mult, trecând de la emoția pură la isteria acelei clipe nenumite;
- La naiba! (Damn, baby), mă plac total, până la narcisism, până pe lumea cealaltă, unde nu există timp și spațiu, mă plac cu înverșunare, cu pathos și cu ură, mă plac adânc până la punctul acela în care sunt cu tine, pentru că acolo și doar acolo am certitudinea că ești și tu cu mine…
Guest post by Baby
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
