Am citit recent articolul fetei violate care nu a mai suportat și a încetat să mai mănânce.
Știu cum este, citind articolul am simțit în fiecare celulă a corpului meu durerea, neputința, agonia, dorința de moarte, pe care am avut-o și o mai am, când îmi amintesc.
La 15 ani am fost violată de un grup de băieți… 5 la număr. Multe nu îmi amintesc, probabil aș înnebuni dacă mi aș aminti tot… Dar încă îi văd, încă mă sperie, încă îmi tremură corpul și nu reușesc să opresc frica deși au trecut 17 ani de atunci.
Am trăit în infern, am fost în infern, uneori încă trăiesc în infern. Am încercat să mă sinucid, am trăit ca un mort, până anul trecut când un Înger de om mi-a arătat că există răsăritul și apusul, care cu atâta răbdare și dibăcie mi-a arătat că există viață și după durere și că după agonie vine și extazul.
Încă doare, încă simt, dar acum, cu pași mici și siguri, încep să mă bucur de fiecare zi, să mă bucur de fiecare zâmbet și răsărit de soare. Nu mai sunt victimă, sunt o femeie puternică!
Mulțumesc, Catchy!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
