În aproape toate comentariile de pe pagina de Facebook a Președintelui stau în capăt de suflet trei cuvinte: ”Nu ne dezamăgiți”. Să fie acesta omul care să înceapă schimbarea în țara noastră? Să fie acum prima zi într-o țară mai curată în toate tentaculele politice? Va face Iohannis tot ce-a promis? Habar n-am. Nu mă pricep, sper și eu că da, ca tot rămânul care l-a votat.
Dar nu despre politică vreau să vorbesc. Ci despre noi, românii. Despre țara mea, țara de care fug, țara care mă face să plec privirea când vorbesc despre ea. Țara mea care începe cu un om, Klaus Iohannis, dar care continuă cu noi toți ceilalți. El să-și facă treaba acolo sus, sau jumate din treabă și tot ar fi bine. Iar noi, restul, să ne facem treaba în pătrățica noastră. Tot punem presiune pe omul momentului, să facă, să dreagă, să desfacă, să curețe, să desfunde. Ce nu înțelegem noi este că fiecare ”eu” îi este dator acestui nou ”noi”. Am avut puterea să ne alegem președintele, dar ghici ce, suntem capabil de mai mult! Să nu aruncăm povara, avem un rol în ”România lucrului bine făcut”. Vigilența și participarea noastră nu trebuie să intre în concediu după 16 noiembrie, doar dacă vreți să ne facem cu toții bagajele și să plecăm în străinătate, unde patul este deja făcut și covrigii din coada câinilor sunt înmuiați și-n ciocolată. Nu plecăm nicăieri? Rămânem în România? Atunci să continuăm ce-am început.
Ne-am mobilizat ca niciodată și ne-am făcut auziți. Am ieșit în stradă, am stat la cozi să votăm, am schimbat idei, ne-am convins apropiații, ne-am dat de trei ori peste cap și iată, am învins. ”Eu am votat, mi-am făcut treaba, de acum să vedem ce va fi”, scria cineva pe Facebook. Păi și mai departe, m-am întrebat? Gata, ne punem tot sacii în căruța lui Iohannis și noi ne așezăm în fund în fața tastaturii și așteptăm ca lucrurile să se schimbe? Ca România să devină așa cum ne-a promis-o el? Păi nu. Nu, nu, nu! Haideți să nu ne oprim, haideți să fim și noi schimbarea pe care vrem s-o vedem în țara noastră. Haideți să fim și noi așa cum credem că este noul nostru președinte.
De ce l-am plăcut?
– Pentru că are bun simț.
– Pentru că nu a răspuns cu aceeași monedă.
– Pentru că se ghidează după reguli și regulamente.
– Pentru că este corect.
– Pentru că nu moare de grija altuia.
– Pentru că nu-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala.
– Pentru că e onest.
– Pentru că nu încearcă să ne otrăvească.
– Pentru că acționează delicat.
Eu nu zic că așa e, eu zic că așa l-am perceput în campanie electorală. Și-am simpatizat cu comportamentul lui nemțesc. Și l-am ales.
Știți care este cel mai frumos lucru pe care l-am descoperit în Germania? Lipsa polițiștilor pe străzi. Și asta se întâmplă pentru că fiecare cetățean este un martor la comportamentul celuilalt și nu se dă în lături să facă o observație (cu bun simț de altfel) dacă cineva calcă strâmb. De la un gunoi aruncat pe jos și până la a merge cu bicicleta prin locurile pentru pietoni. Un copil care fuge pe stradă este oprit blând și instruit că e periculos. Un stăpân care nu curăță mizeria din urma câinelui său este atenționat imediat. Unui om care vorbește tare la telefon i se face semn că mai sunt alții în jur. Cineva care se îmbulzește este bătut ușor pe umăr. Dacă nu ți-ai pornit farul la bicicletă, o mașină va opri și-ți va spune că nu ai lumini și e periculos. Totul se întâmplă cu calm și cu răbdare. Nu putem schimba faptul că medicii iau mită, nu putem schimba programa învățământului, nu putem schimba trotuarele, condițiile din spitale, prețul manualelor, viața pensionarilor etc. Sunt lucruri care ne dor, dar pe care nu le putem urni. Și sunt lucruri care ne caracterizează și pe care le putem schimba. De acum, din 16 noiembrie, de azi.
Vrem o Românie a lucrului bine făcut. Mașinăria s-a pornit. Să ținem și noi pasul. Să nu ne oprim. Să fim și noi schimbarea pe care vrem s-o vedem în țara noastră. Atât cât putem, un pic mai civilizați, un pic mai simțiți, un pic mai amabili, un pic mai oameni. Să continuăm. Cu bun simț, să fim românii lucrurilor bine făcute! Noi toți, haideți să nu ne dezamăgim!
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
