„Ca orice femeie, devenirea mea a fost marcată de câteva borne. Deși inițial îmi plănuisem viața în detaliu – o viață perfectă, se înțelege – curând am înțeles că planificările, în cazul meu, au, de fapt un unic scop: acela de a nu putea fi îndeplinite. Și dacă, până la urmă, în plan profesional am reușit să răzbat cu multe ore petrecute în fața calculatorului, departe de lumea reală, în cel personal lucrurile stau exact pe dos. Niciuna dintre relațiile de până acum – deloc numeroase – nu a avut ca finalitate inelul și rochia albă. Unele nici măcar nu au trecut de prima noapte împreună, iar altele, de prima ceartă.
Am început să mă întreb dacă este ceva în neregulă cu mine, mai ales că, de la un timp încoace, chiar nu am mai cunoscut pe nimeni. Am senzația că viața mea amoroasă a fost criogenată, urmând a fi dezghețată undeva în secolul viitor. Am senzația că voi îmbătrâni ca-ntru-n clișeu: singură și înconjurată de pisici.”
*
Ei, bine, asta scriam în jurnalul amărăciunii mele de femeie trecută de 30 ani în urmă cu niciun an. Ajunsesem să mă consider blestemată și chiar să fac o obsesie în legătură cu lipsa mea de noroc în dragoste. Însă, pe atunci, nu vedeam ceva foarte clar: faptul că munceam atât de mult mă împiedica să ies și să cunosc oameni.
Și totuși, într-una din zilele când iar mă uitase Dumnezeu la birou multe ore peste program și nimeni nu-mi simțea lipsa, am hotărât, brusc, că trebuie să fac ceva. Că degeaba aștept eu să-mi bată la ușă pretendenții, căci asta nu se va întâmpla niciodată. Așa că, aveam de ales – fie mă duceam imediat într-un club, fie mă întorceam la calculator, dar nu pentru a termina prezentarea aia amărâtă, ci pentru a tasta în browser doar atât: placere.ro. Am ales, desigur, varianta a doua și nu din comoditate, ci pentru siguranță și șanse sporite să găsesc exact genul de bărbat care ar putea fi pe gustul meu și, cu puțin noroc, să fie valabilă și reciproca.
Ei, da, eu, fata timidă și oarecum introvertită, a înțeles că în prezent cele mai multe întâlniri au loc pe internet. A înțeles că serviciile de dating online sunt un loc mult mai bun decât clubul pentru a lega prietenii. Asta, desigur, cu toate precauțiile de rigoare. Însă, important este să faci primul pas. Să-ți faci curaj, să lași deoparte prejudecățile și plânsul de mila propriei persoane și să începi să fii tu cea (sau cel) care ia decizii în viața lui.
Și, deși nu eram fan matrimoniale, după mai multe discuții și chiar întâlniri în viața reală, l-am cunoscut pe el. Sunt realistă, nu pot afirma că este prințul pe cal alb, însă este un bărbat cu care am multe în comun, inclusiv o atracție reciprocă… magnetică. Ne vedem de o lună și… sunt entuziasmată! Viața mea s-a schimbat, a prins culoare în obraji și munca, din scop, a devenit mijloc. Căci acum, scopul meu este să trăiesc din plin și să mă bucur de tot. Sunt norocoasă că am această șansă. Sau doar culeg roadele deciziei de a-mi lua inima în dinți și de a începe să fac ceva pentru fericirea mea. Urați-mi noroc, vă rog, pentru că simt și un fir de teamă ca nu cumva visul să se spargă. Nici un sfat, două, nu mi-ar strica. Cui i-a reușit până acum și cui nu, să nu fac aceleași greșeli. Mulțumesc. 🙂
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
