Victoria lui Iohannis, un pas înainte pentru democraţie şi drepturile minorităţilor în România: Klaus Iohannis văzut din diaspora
Nu am mai văzut publicul român atât de entuziast şi optimist în legătură cu un eveniment politic de la revoluţia anti-comunistă din 1989. Pe 16 noiembrie 2014, candidatul de centru-dreapta Klaus Iohannis, un etnic german, a câştigat alegerile prezidenţiale. Victoria sa împotriva lui Victor Ponta a venit ca o surpriză frumoasă pentru mulţi români cu drept de vot. Ponta s-a aflat în fruntea cursei în mare parte din campania prezidenţială şi câştigase prima rundă a alegerilor, pe 2 noiembrie. Majoritatea românilor văd victoria lui Iohannis ca pe un pas înainte pentru democraţie.
Care sunt câţiva dintre factorii care au condus la victoria neaşteptată a lui Iohannis şi cum este aceasta percepută de presa de peste hotare?
Reuters a tratat de curând alegerile din România cu oarecare ambivalenţă. Într-un articol publicat pe 16 noiembrie, Matthias Williams spune: “Analiştii spuneau că o victorie obţinută de Ponta ar fi putut face România din o naţiune mai stabilă, în care principalele pârghii ale puterii să fie deţinute de un singur bloc. Dimpotrivă, victoria lui Iohannis ar putea să provoace renaşterea unor tensiuni politice în unul dintre cele mai sărace state din Europa”. Totuşi, în următoarea propoziţie autorul exprimă cealaltă faţă a monedei, care coincide cu ceea ce am citit în presa românească, şi anume, că românii au devenit tot mai critici la adresa regimului Ponta şi erau pregătiţi pentru schimbare: “Mii de oameni au ieşit pe străzile Bucureştiului duminică seară pentru a-şi striga mânia împotriva guvernului Ponta şi pentru a cere demisia acestuia”. Williams aduce în discuţie una dintre principalele problematici ale momentului, dezaprobarea tot mai mare la adresa corupţiei politice: “Creşterea economică a sărit de 3 procente în cel de-al treilea trimestru din 2014, însă corupţia şi evaziunea fiscală sunt la ordinea zilei, iar progresul în implementarea reformelor se amestecă cu revizuirea unui sector de stat supradimensionat”.
Tinerii cu drept de vot, elita educată şi cetăţenii români din străinătate (diaspora) au acordat voturile, în număr copleşitor, lui Klaus Iohannis. Românii vor să construiască o ţară cu mai puţină corupţie politică, mai multă transparenţă a guvernului, o economie în dezvoltare şi un proces de vot mai democratic în ţară, şi mai ales pentru românii care locuiesc peste hotare. De fapt, dificultatea în procesul de votare al românilor din diaspora, reflectat în mass media internaţionale, a atras simpatia generală pentru Iohannis atât în ţară, cât şi în afara acesteia. “Votanţii din diaspora – spune Williams – au jucat un rol cheie în schimbarea rezultatului la precedentele alegeri prezidenţiale, în 2009. Diaspora tot mai numeroasă de cetăţeni români este văzută ca anti-Ponta, iar mulţi dintre ei au dat glas mâniei atunci când cozile lungi şi obstacolele birocratice i-au împiedicat să voteze în prima rundă. Scandalul iscat a atras demisia ministrului de externe, a dat naştere la proteste în câteva oraşe din România şi poate că a ajutat de fapt la cristalizarea votului anti-Ponta”. La Paris şi la Munchen oamenii au stat la coadă ore în şir în aşteptarea ocaziei să voteze. La Munchen, unii oameni au arătat la camerele de filmat periuţele de dinţi, pentru a-şi demonstra astfel disponibilitatea de a petrece noaptea acolo, dacă de asta era nevoie.
Pentru mulţi români, Klaus Iohannis reprezintă schimbarea în bine. Deşi mare parte din platforma politică a acestuia rămâne de văzut, în ochii suporterilor el reprezintă transparenţa, onestitatea şi un bun caracter. Fost profesor de fizică şi actualmente primar al oraşului Sibiu, de origine germană, Iohannis reprezintă şi victoria pentru românii de alte etnii. Etnicii germani care locuiesc în România au fost aduşi în lumina rampei internaţionale în urmă cu câţiva ani, atunci când romanciera Herta Müller a câştigat premiul Nobel pentru literatură, în 2009. În ciuda faptului că etnicii germani locuiesc în România de sute de ani, aceştia încă se confruntă cu prejudecăţi şi obstacole. De fapt, aşa cum subliniază Alison Mutler în articolul apărut pe 17 noiembrie în The Associated Press, Victor Ponta a încercat să joace cartea naţionalismului arătând că Iohannis este un străin de cultura românească. Însă această strategie s-a întors împotriva lui. Mutler notează: “Victoria lui Iohannis a reprezentat în acelaşi timp înfrângerea cărţii naţionaliste jucate de Ponta, care şi-a bătut joc de minoritatea de etnie germană şi de faptul că este de religie luterană, iar nu un membru al puternicei biserici ortodoxe”. Suporter al lui Iohannis, The Economist pe 17 noiembrie 2014 spune că oamenii “îl salută pe primarul Sibiului cu strigăte de ‘Danke Schön’. Acesta va deveni primul membru al unei minorităţi entice şi, în plus, de religie ne-ortodox creştină care va îndeplini funcţia de preşedinte, din istoria României post-comuniste”.
Această victorie fără precedent reprezintă nu numai o victorie pentru democraţie în România, ci şi un pas înainte pentru minorităţile etnice. Etnicii germani, sau Rumaniendeutsche, erau foarte numeroşi în ţară înainte de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, numărând aproape opt sute de mii. Mulţi dintre ei au migrat (sau au fost expulzaţi) în Germania la scurt timp după al doilea război mondial, atunci când România a devenit comunistă. Până în 2011, numărul acesta era mai mic de 40.000. Un al doilea val, de peste 100.000 de etnici germani, au emigrat în Germania imediat după revoluţia anti-comunistă din 1989. Deşi sunt încă percepuţi drept “străini” de către unii nativi români, etnicii germani locuiesc în România – majoritatea în regiunea Transilvaniei – de sute de ani. Majoritatea sunt ‘saxoni’, descendenţi ai germanilor care s-au aşezat în Transilvania în secolele al doisprezecelea şi al treisprezecelea. Iohannis, care afirmă că familia sa locuieşte în România de peste 700 de ani, este cel mai probabil descendent al acestui grup etnic. Cel de-al doilea grup, swabii, sunt descendenţi din germanii de sud, care s-au aşezat în regiunea Banatului în timpul secolului optsprezece. Al treilea grup, germanii “Lander”, au venit în nordul Transilvaniei în secolul al optsprezecelea. Deşi minorităţile etnice întâmpină încă prejudecăţi în România, totuşi ţara a făcut paşi mari în ultimii zece ani în reprezentarea acestor minorităţi.
“S-au îmbunătăţit semnificativ condiţiile pentru minorităţile din România prin reforme realizate în cursul ascensiunii ţării la UE. Ascensiune care s-a finalizat cu semnarea tratatului de aderare la începutul anului 2005 şi obţinerea calităţii de membru UE cu drepturi depline pentru România în 2007. … Minorităţile sunt actualmente reprezentate în ambele camere ale Parlamentului”. (pentru mai multe informaţii despre minorităţile din România, vezi Drepturile Minorităţilor.
Românii au mari speranţe pentru ţară sub noul guvern. Ei speră la o economie mai sănătoasă şi mai multe oportunităţi de muncă. Ar vrea să vadă integrarea continuă a României în comunitatea europeană, mai puţină corupţie politică şi un proces de votare mai democratic – şi mai facil, mai ales pentru diaspora. Iohannis şi-a exprimat angajamentul în realizarea acestor speranţe, aşa că ţara are motive de optimism. De asemenea, el şi-a arătat disponibilitatea faţă de public – precum şi bunăvoinţa – cu ocazia sesiunii de autografe de la lansarea cărţii sale autobiografice Pas cu Pas, publicată de Editura Curtea Veche, când a petrecut ore întregi alături de fani, acordând peste 3.000 de autografe. Această preşedinţie nu reprezintă pentru prima oară în istorie când un membru al unui grup minoritar trasează drumul pentru majoritate. În fond şi la urma urmei, aşa cum a spus odată Martin Luther King Jr., “Aproape întotdeauna, minoritatea creativă şi dedicată a făcut lumea mai bună”.
Traducere din limba engleză de Anca Cristina Ilie
Pe Claudia o găsiți cu totul aici.
***
A victory for Iohannis, a step forward for democracy and minority rights in Romania: Klaus Iohannis viewed from abroad
I have not seen the Romanian public so enthusiastic and optimistic about a political event since the anti-Communist revolution of 1989. On November 16, 2014 the Romanian center-right candidate, Klaus Iohannis, an ethnic German, won the presidential election. His victory over Victor Ponta came as a welcome surprise for many Romanian voters. Ponta was ahead during most of the presidential campaign and had won the first round, on the November 2nd election. Many Romanians view Iohannis’ victory as a step forward for democracy. What are some of the factors that led to Iohannis’ unexpected victory and how is it perceived by the press abroad?
Reuters recently briefly covered the Romanian election with some ambivalence. In an article published on November 16, Matthias Williams claims, “Analysts had said that victory for Ponta might have helped make Romania a more stable nation, with the main levers of power held by one bloc. By contrast, Iohannis’ win could trigger renewed political tensions in one of Europe’s poorest states.” Despite these misgivings, in next sentence the author expresses the other side of the coin, which coincides with what I’ve been reading in the Romanian press: namely, that Romanians had grown increasingly critical of the Ponta regime and were ready for a change: “Thousands of people took to the streets of Bucharest to voice their anger at Ponta’s government on Sunday night and demand his resignation.” Williams brings up one of the main issues at stake, which is the country’s growing disenchantment with political corruption: “Growth rebounded to more than 3 percent in the third quarter of 2014, but corruption and tax evasion are rife, and progress to implement reforms and overhaul a bloated state sector is mixed.”
Young voters, the educated elite and Romanian citizens abroad (the diaspora) voted, overwhelmingly, in favor of Klaus Iohannis. Romanians would like to build a country with less political corruption, more transparency in the government, a thriving economy and a more democratic voting process in the country and especially for Romanians living abroad. In fact, the difficulties in voting for oversea Romanian citizens, which got international media coverage, drew widespread sympathy for Iohannis, both within and outside Romania. “Overseas voters, “ Williams notes, “played a key role in swinging the vote at the last presidential election in 2009. Romania’s large and growing diaspora is widely seen as anti-Ponta, and many voiced their anger when long queues and bureaucratic hurdles prevented them from voting in the first round. The uproar triggered the foreign minister’s resignation, sparked protests in cities across Romania and may have helped galvanize the anti-Ponta vote.” In Paris and Munich people lined up for hours on end, waiting for the opportunity to vote. In Munich, some people showed the cameras their toothbrushes, to indicate they’d be willing to spend the night there if that’s what it took.
For many Romanians, Klaus Iohannis represents a change for the better. Although much of his political platform remains to be seen, in the eyes of his supporters he stands for political accessibility, honesty and good character. A former physics teacher and current mayor (of Sibiu) of German origin, Iohannis also represents a victory for ethnic Romanians. Ethnic Germans living in Romania were brought into the international limelight a few years ago, when novelist Herta Müller won the Nobel Prize in Literature in 2009. Despite the fact that ethnic Germans have been living in Romania for hundreds of years, they still face some prejudice and obstacles. In fact, As Alison Mutler points out in TheAssociated Press article of November 17, Victor Ponta tried to play the nationalist card by depicting Iohannis as a cultural outsider. This strategy backfired. Mutler notes, “His win was also the failure of the nationalist card played by Ponta, who mocked his rival’s minority German ethnicity and the fact that he is a Lutheran and not a member of the powerful Orthodox Church.” Iohannis supporters, The Economist reports on November 17th, 2014, “greeted the mayor of Sibiu with cries of ‘Danke Schön’. He will become the first member of an ethnic minority, and the first non-Orthodox Christian, to serve as president in Romania’s post-communist history.”
This unprecedented win represents not only a victory for democracy in Romania, but also a step forward for ethnic minorities. Ethnic Germans, orRumaniendeutsche, were numerous in the country before the end of WWII, numbering almost eight hundred thousand. Most of them immigrated to Germany (or were evicted from the country) shortly after WWII, when Romania became Communist. By 2011, their numbers fell to less than 40,000. A second wave, over 100,000 ethnic Germans, immigrated to Germany following the anti-Communist revolution of 1989. Although still perceived as “foreigners” by some native Romanians, ethnic Germans have lived in Romania—mostly in the region Transylvania—for centuries. The majority belong to the ‘Saxons’, who are descendants of Germans who settled in Transylvania during the twelfth and thirteenth centuries. Iohannis, who states that his family has lived in Romania for over 700 years, is most likely a descendent of this ethnic group. The second group, the Swabians, are descended from Southern Germans who settled in the Banat region during the eighteenth-century. The third group, the “Lander” Germans, came to Northern Transylvania during the eighteenth century. While ethnic minorities may still face some prejudice in Romania, the country has made great strides over the past ten years in representing ethnic minorities.
“Conditions for minorities in Romania today have been significantly improved through reforms pushed through in the run-up to the country’s accession to the EU. An accession treaty signed in early 2005 resulted in Romania’s full membership in 2007. … Minorities are currently represented in both chambers of parliament.” (for more information on Minorities in Romania, see Minority Rights.
Romanians have a lot of hope for the country under the new government. They hope for a healthier economy and more job opportunities. They would like to see the continuing integration of Romania into the European community, less political corruption, and a more democratic—and easier–process of voting, especially for the diaspora. Iohannis has expressed his commitment to fulfilling these hopes, so the country has reason for optimism. He has also shown his accessibility to the public—and graciousness–during a recent book signing of his autobiography, Pas cu Pas (Step by Step), published by Curtea Veche Publishing, where he spent hours with fans, signing over 3000 autographs. This presidency wouldn’t be the first time a member of a minority group has paved the way for the majority. After all, as Martin Luther King Jr. once said, “Almost always, the creative dedicated minority has made the world better.”
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
