Avem o colegă acum vreo zece ani care povestea că ea și prietenul ei împart la centimă cheltuielile cuplului. Întreținerea, facturile de utilități, mâncarea, ieșitul în oraș la cârciumă, cazarea și distracția în concediu, totul se plătea pe din două. Când unul nu avea celălalt îl împrumuta, iar la salariu se reglau conturile. Lucrurile s-au păstrat și după căsătorie și chiar după apariția copilului. Vorba aia, obiceiurile bune nu se schimbă, așa că au început să socotească și să împartă la doi pamperșii, laptele și piureul de morcovi. Nu știu exact dacă el i-o fi plătit partea lui de lapte de sân, câtă vreme ea a alăptat copilul, dar știu sigur că ea, fiind o femeie foarte … hai să-i zicem atentă la detalii, avea grijă ca nimeni să nu rămână vreodată dator. Știa exact cât câștigă el, ce prime sau bonusuri primește și pe ce își cheltuiește jumătatea cealaltă de bani cu care nu era dator „în casă”.
Nu am făcut niciodată asta, deși am avut coabitări din astea stil „uniune consensuală”, dar mie întotdeauna mi-a fost jenă să vorbesc cu iubiții mei despre bani. Câți au ei sau cât am eu, cum e mai corect să împărțim cheltuielile, cine cui rămâne dator. Mai ales că în viața de zi cu zi există situații când nu ai cum și tot unul face mai mult ca altul. De pildă ea, colega asta a mea, era genul „bubulina gospodina” și trudea destul de mult în casă: spăla, călca cămăși (omul avea de întreținut o imagine la birou), gătea, făcea curat, iar la serviciu se chinuia să facă performanță ca să egaleze cumva veniturile lui și să țină pasul la cheltuielile din ce în ce mai extravagante. El era un bărbat pur sânge care socotea că nimic din activitățile casnice nu cadrează cu statutul de bărbat. Prin urmare oricât ar fi împărțit ei cheltuielile, ea presta o seamă de munci casnice neremunerate în majoritatea gospodăriilor, pe care evident că nu le punea la socoteală.
Dar, revin la timiditatea mea de a discuta despre bani cu bărbatul cu care împart patul. Știu că pare o naivitate – cum să nu știi tu cât are el pe card? – dar uite eu nu am știut niciodată câți bani avea în cont fostul meu iubit. Nici nu am văzut cu coada ochiului ecranul bancomatului când scotea bani. Nici nu am desfăcut din greșeală plicul cu extrasul de cont. Fiecare plătea când avea bani, ce era de plătit, fără să ținem socoteala sau scorul. Cumva exista un echilibru, astfel încât să nu rămână vreunul cu impresia împovărătoare că e întreținut.
Desigur, am avut iubiți mai transparenți, dar o făceau din proprie inițiativă, nu pentru că i-aș fi descusut eu. E, dacă vreți, aceeași reținere pe care o ai când vine vorba de a povesti unui proaspăt iubit trecutu-ți tumultos. Ce rost are să știe, ce rost are să știi toate nefericirile prin care a trecut celălalt? Ca să aveți ce să vă scoateți pe nas când vă certați?
Cred că reținerea asta de a discuta despre bani cu perechea mi se trage de la mama – săraca mama – care întotdeauna considera că femeia trebuie să aibă bani de care bărbatul să nu știe (Evident, și reciproca era valabilă, dar în general femeilor le place zicerea aia „ce e al meu e al meu, ce e al tău e al nostru”). Era vorba de banii ăia pe care îi vedeți și în filme, ascunși prin cutia de cafea din bucătărie. În epoca în care femeia era casnică și ciupea din banul de piață. În epoca în care femeia face carieră este probabil de la sine înțeles că salariul trebuie să rămână confidențial și acasă, așa cum e în firmă.
Lucrurile se complică atunci când vrei să faci un credit comun sau când unul câștigă evident mai mult decât celălalt și vrea ceva ce partenerul nu-și permite financiar. Automat unul va da și celălalt va beneficia, ce să faci acum, să ții scorul? Nu mai ajungi să te bucuri de nimic. Iar ultima dovadă de umilință financiară mi se pare divulgarea PIN-ului de la cardul celuilalt. Se pot găsi soluții să faceți investiții comune și fără atâta invadare a intimității. Cred că PIN-ul de la card, ca și ăla de la telefon sau parola de la email ar trebui să fie ultimele frontiere apărate ale individului într-un cuplu. Nu credeți?
Citiţi şi
Despre farmecul burghez al discreției
Ești gata să devii o super femeie la job? Iată secretul eficienței
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
