Finețea interpretărilor sale actoricești și farmecul personalității sale au făcut deja ca Julianne Moore să fie considerată o veritabilă stea din constelația hollywoodiană. Star ce aduce mari încasări și profituri, muză a cinema-ului independent, ambasadoare pentru L’Oréal Paris, ea cunoaște și-o altă dimensiune: este o militantă feministă, democrată pentru care „solidaritate” reprezintă mai mult decât un simplu cuvânt.
Din actualitate actualitate
Odată cu trecerea anilor, Julianne Moore a devenit marea actriță pe care o știm astăzi, admirată de public și răsfățată de cronicari. Orice-ar face, suntem cuceriți de această frumoasă persoană, actriță ce realizează compoziții și care își conduce spre a doua parte cariera marcată de originalitate, exigență și radicalism. Înainte de-a ajunge un star la Hollywood, Moore a fost muza inspiratoare a cineaștilor americani din zona independentă, dar și o figură iconică în Europa, urcând cu forță pe aceste paliere până în 2015. În acel moment, a fost răsplătită cu premiul Oscar pentru rolul din pelicula Still Alice în care interpreta, cu o bulversantă rezervă, o femeie măcinată de maladia Alzheimer. Apoi, am regăsit-o ca flamboiantă ambasadoare a parfumului L’Oréal pentru care a susținut și o ședință foto (Madame Figaro). Caldă și amicală, Julianne Moore ne arată rapid fotografia copiilor săi: Caleb, student, Liv, fiica, o roșcată care-i seamănă perfect: «Au crescut prea repede», zice ea, ca o mamă a tuturor. Chiar și Hollywood-ul se schimbă. După această întâlnire, Julianne Moore s-a poziționat în favoarea victimelor lui Harvey Weinstein. Actrița își dorește ca nedreptatea să dispară și-a aderat fără nicio reținere la mișcarea lansată de actrițele care-au fost victime ale hărțuirii sexuale – Time’s Up. Nimic din ceea ce înseamnă viață social nu îi este străin acestei dulci umaniste, dublate de-o inflexibilă democrată.
Misterul jocului
«Să fii o actriță bună? Pentru mine, înseamnă să elimin tot ceea ce-ar putea părea superficial cu scopul de-a fi credibilă și de-a reda densitatea omenescului. A fi o bună actriță înseamnă să fii mereu vie și adevărată la modul în care spectatorul ar putea regăsi în tine ceva ce îi este familiar. Nu mi-a plăcut să mă las ghidată de standarde fixate de teatralitate. Niciodată nu am lucrat cu un „coach ”. Un antrenor trebuie să fie necesar doar când trebuie să înveți ceva foarte precis – să cânți, să dansezi, să deprinzi un accent, dar, trebuie să îmi consolidez toate capacitățile, de aceea chestia asta cu antrenorul nu a funcționat niciodată la mine. Nu-mi place să fiu constrânsă, ar însemna să mă simt oarecum resticționată. Îmi place ideea de a fi capabilă de orice, să pot încerca orice, fără bariere sau ierarhizări. De unde vine esența jocului ? Nu știu. De exemplu, în Wonderstruck de Todd Haynes, am partenere de joc tinere, chiar o fată de treisprezece ani. Văzând-o cum joacă, mi-a spus: este o actriță, mă recunosc în ea. Așa ceva nu se poate explica.»
Tușa franțuzească
«Franța este țara (stăină) în care-mi petrec cel mai mult timp, cu toate astea, nu sunt capabilă să vorbesc franceza și îmi pare așa de rău. Ador să aud cum spun franțujii:„C’est impossible”. Aceasta e una dintre expresiile mele favorite. Francezii o spun de patru sau de cinci ori, apoi, sfârșesc prin a o lăsa mai moale: „Oui, d’accord”. La americani, nu înseamnă nu, dar, adesea un da poate spune chiar și nu! Probabil asta face interesantă munca peste tot, să treci de barierele culturale și să te confrunți cu amuzantele coduri ale limbajului.»
Forța roșcatelor
«Nu cred că suntem prea multe, bănuiesc că în acest lot suntem destul de restrânse. Poate ar treui să înființez, alături de Isabelle Huppert, un club. (Actrița râde) Serios, ceea ce e interesant la roșcate e că, adesea, la un moment dat în copilăria lor, au fost ostracizate – au fost ținute la distanță sau puse în carantină. E o treabă bună pentru mai târziu, când ajung actrițe. Pe de-o parte, să te confrunți de tânără cu experiența vaccinului respingerii, într-o profesiune în care fluctuațiile sunt mari și dese, ai șansa de a observa mai bine și, astfel, de a înțelege oamenii și lumea și, evident, de-a putea îmbogăți un personaj.»
Parcursul combatantei
«Viața la Hollywood poate fi considerată dificilă de sufletele sensibile. În tinerețe, suntem salvați de o anumită doză de naivitate. Atunci nu ai idee de ceea ce ți s-ar putea întâmpla, știi că sunt mulți chemați, dar puțini aleși, iar asta mai relativizează puțin lucrurile. Când are loc debutul, există multă bravură sau, mai degrabă, puțină inconștiență, fără a mai aminti tenacitatea. În ceea ce mă privește, mereu m-am concentrat pe munca mea, am trăit ziua fără să mă gândesc la termene de lungă durată. Și am reușit mai târziu. Înainte de vârsta de treizeci de ani, chiar m-am gândit să mă opresc. Tocmai ajunsesem la New York ca să turnez pentru un serial-foileton, jucam în câteva spectacole la teatrele din zona off-Broadway, o duceam destul de greu. Mi-am spus: asta e tot, viața mea de actriță la asta s-ar reduce? Atunci a avut loc schimbarea, în mijlocul anilor 1990, când am început să-mi fac un loc în lumea cinemaului independent, alături de Robert Altman, Paul Thomas Anderson ou Todd Haynes.»
Power Lady
«Niciodată dezbaterile despre raporturile dintre bărbați și femei nu au fost atât de aprinse. E aproape grotesc să știi că mai există discuții despre egalitatea bărbați-femei, în ce lume trăim? Cred, totuși, că lucrurile se schimbă. Uitați-vă la succesul pe care l-a avut anul trecut Marșul femeilor de la Washington. Eu sunt un cetățean activ, nu îmi subestimez dreptul meu de vot, iar una dintre responsabilitățile mele este de a îmi face auzită vocea atunci când ceva mi se pare nedrept sau anormal.
Caruselul/Les montagnes russes
«Dacă am exclude faptul că ele activează într-o meserie bizară, actrițele sunt și ele femei ca oricare alta. Ca și celelalte, sunt mamă, am o familie, muncesc și trebuie să jonglez rolurile între soț, cei doi copii și viața socială. Cum să îți găsești echilibrul între viața personală și cea profesională ? – asta da întrebare. Uneori, astfel de întrebări își pun chiar și bărbații. Dar eu sunt conștientă că sunt o privilegiată, de vreme ce am o relație stabilă (n.n. actrița trăiește din 1996 alături de realizatorul Bart Freundlich) și am ceea ce mi-am dorit mereu: detest situațiile fluctuante de tip carusel. Când eram mai tânără, apreciam entuziasmul schimbărilor din viață, dar, astăzi îmi place doar ceea ce rimează cu echilibrul. Citez mereu cu plăcere fraza lui Flaubert: „Soyez régulier et ordonné dans votre vie afin que vous puissiez être violent et original dans votre travail” /„Fii mereu ordonat în viața personală cu scopul de-a deveni mai puternic și mai original în munca ta”. Aceasta mi se potrivește cel mai mult.»
(Traducere și adaptare după articolul realizat de Richard Gianorio, Madame, 18 ian. 2018)
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
