Ziua de azi a inflamat o dată în plus internetul, de data acesta fără legătură cu politica (sau nu cu cea internă). Majoritatea internauților români s-au revoltat și au luat atitudine în stilul cunoscut (falnici luptători din taste) împotriva caricaturii apărute azi în controversata revistă franțuzească Charlie Hebdo. Care înfățișează o româncă (cu chip de cioară!), cu trofeul Roland Garros în mâini, strigând “fier vechi!”. Un apropo cât se poate de transparent și deloc flatant la imigranții de origine română ajunși în Franța după 1989. Și, prin extensie, la noi toți.
Stilul caracteristic ofensiv al revistei a fost decisiv în crearea acestei caricaturi, ce-i drept, grotești, așa că românii, altădată „Je suis Charlie”, au sărit direct în pagina de opinii de pe Facebook a revistei acordându-le până în prezent câteva mii de opinii negative (o stea). Textele care însoțesc aceste opinii sunt de nereprodus, tărâța patriotică umflându-se peste normal.
Așadar, ce avem? Români adepți ai trendului care, atunci când e vorba despre ceilalți, râd cu gura până la urechi, care se emoționează și iau atitudine doar din taste, cum spuneam, și care acum trei ani erau solidari cu echipa revistei grav afectată de un atentat terorist (provocat de o caricatură ofensatoare). Atunci, caricatura aceea ni s-a părut numai manifestarea dreptului la liberă exprimare, că doar îi jignea pe alții. Azi, în schimb, lucrurile stau complet diferit, arătând că apreciem umorul îndoielnic și râdem cu gura până la urechi doar cât se arată cu degetul spre altcineva, dar când e vorba de noi, brusc, situația se schimbă, ne dezicem de solidaritate și punem mâna pe arme (virtual, slavă Domnului) pentru a-i ataca pe rasiștii ăia nenorociți (uitând că performanța Simonei Halep nu e a noastră și că, ori de câte ori a pierdut câte un meci, ne-a făcut de râs și noi am dat cu ea de pământ mai abitir decât au făcut-o acum francezii și că o iubim în funcție de cât de mândri considerăm că ne face, de parcă ar fi pus vreunul dintre noi măcar vreun deget – nu zic umărul – la cariera campioanei pe care știm s-o primim în „țara noastră” cum se cuvine).
Cu alte cuvinte, o caricatură proastă a stârnit în noi reacții de neamuri și mai proaste. Suntem patrioți punctual, ne împăunăm cu merite care nu ne aparțin și ne isterizăm patetic (și vulgar – pe net circulând un desen obscen cu vulturul românesc și cocoșul galic), fără să putem produce un feedback corect și eficient, demn de a fi luat în seamă. Ne purtăm fix cum ne prezintă caricatura care, atenție, de fapt, nu e un atac la adresa Simonei, ci la adresa întregului popor, dar asta nu prea transpare în furia globală a acestei zile.
Iată, în încheiere, ce scria tot azi, pe facebook, și filosoful Mihai Șora (102 ani) despre același subiect:
Dragi prieteni, pe scurt :
1. Publicul-țintă al caricaturii din Charlie Hebdo este cel francez (lucru pe care nu par să-l înțeleagă toți comentatorii noștri).
2. Desenul ironizează tocmai mințile înțepenite în stereotipuri etnice (acele toxine pe care le cunoaștem prea bine), motiv pentru care nici nu apare numele Simonei alături, căci nu EA, ca atare, face obiectul ironiei.
3. Este, dacă vreți, o ramă în ramă (unde nu scrie „ceci n’est pas une pipe“, nici nu figurează vreun omuleț galben alături, încât să priceapă și cei care nu au exercițiul lecturii unui desen).
4. Umor îndoielnic sau nu, satiră subțire ori groasă, este, în final, consternant să vezi români (câtă frunză, câtă iarbă) care și-ar lua mintenaș pușca din cui și l-ar ciurui pe caricaturist.
***
Și, ca să înțelegeți mai bine, iată câteva dintre comentariile românilor:
Poza apare în articolul lui Dan Alexe, din Vice.ro.
Citiţi şi
Limba română e pe cale de dispariție
Klaun Iohannis, Bibilicul și Two stupid dogs
17 august 2020 – cronica știrilor pozitive
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
