După 166 de ani de când a fost publicat romanul Jane Eyre, ideile scriitoarei Charlotte Brontë, care a semnat cu un pseudonim masculin pentru ca manuscrisul ei să poate trece de gândirea sexistă a vremii, sunt, din păcate, de mare actualitate încă. Povestea i-a şocat și scandalizat pe contemporani care s-au repezit totuși să cumpere cartea. Cele câteva mii de exemplare din prima ediție s-au epuizat în şase săptămâni… Charlotte n-a scăpat nici după moartea ei de răutățile criticilor: “poate că romanul a fost scris de o femeie, dar cu siguranţă nu de o doamnă”.
Jane nu era frumoasă, nu s-a născut nici bogată şi nici sub cea mai norocoasă stea, însă a găsit puterea de a trece peste toate necazurile. A luat deciziile bune. A învăţat cât de important este să ai încredere în tine, indiferent dacă eşti singur sau înconjurat de familie şi prieteni. A supravieţuit într-o lume în care pentru o femeie singură un astfel de drum ducea mai degrabă la pieire decât la împlinire. Ei, bine, Jane Eyre a reuşit! De aceea mi-e tare dragă. 🙂
Charlotte Brontë, un portret stilizat, realizat postum
1. Poţi trece peste trecutul tău, indiferent cât de rău a fost. Rudele îi fac mizerabilă copilăria lui Jane Eyre. Vărul ei, John, îi reaminteşte în permanenţă că este orfană, copiii nu vor să se joace cu ea, Jane este încuiată, drept pedeapsă, în camera unde a murit unchiul ei… așa încât în inima ei se strânge multă duşmănie. Îşi înfruntă mătuşa când pleacă la pension şi taie orice legături cu familia. Dar când o întâlneşte pe Helen, o fată plăpândă, bolnăvicioasă, învăţa că “viaţa este mult prea scurtă pentru a o trăi în duşmănii şi a contabiliza nedreptăţile”.
2. Tu hotărăşti cum îţi va fi destinul. Poţi face orice doreşti. Depinde de tine şi cât de mult îţi doreşti pentru ca un lucru să se întâmple sau nu. În tinereţe, Jane s-a confruntat în permanenţă cu răutatea oamenilor. A trăit o vreme cu sentimentul inutilităţii. Dar a început să creadă în ea şi în puterea ei de a nu se lăsa înfrântă. Nu a avut familie, bani, susţinere şi totuşi a reuşit să lucreze şi să îşi facă viaţa mai bună. Poate îți sună cunoscută povestea, fiindcă doar secolul e diferit…
3. Spune-i bărbatului pe care îl doreşti că vrei să te întâlneşti cu el! „…e o nebunie pentru femei să lase să se nască în ele o dragoste tainică, căci, dacă nu este cunoscută și împărtășită, va devora viața care o hrănește, iar dacă este descoperită și i se răspunde tot cu dragoste, trebuie să ducă – la fel ca focul din mlaștini – către o pustietate sălbatică și smârcoasă, de unde nu se poate scăpa.” Adaptat la prezent, a te împiedica voit şi a ateriza în braţele unui bărbat atrăgător ori a-l privi insistent pe cel cu care te întâlnești zi de zi în metrou, sperând că va înţelege ce vrei de la el, nu te va duce unde dorești. Când îți place cineva, găsește o cale și spune-i-o. Dacă Jane a putut atunci, chiar dacă era eroină de roman, poți și tu: ai curajul să ceri ceea ce vrei. Așa afli cel mai repede dacă se poate sau nu și fie te oprești și cucerești, fie mergi mai departe, dacă nu e cazul să lupți.
4. A te iubi şi respecta pe tine sunt două lucruri esenţiale şi îţi asigură independenţa. Când vocea aia sâcâitoare din minte, pe care toţi o auzim uneori, o întreabă pe Jane, pregătită să-l părăsească pe Rochester, dar cine va avea grijă de tine, ea răspunde: “Eu voi avea grijă de mine. Cu cât sunt mai singură, mai lipsită de prieteni şi de sprijin, cu atât trebuie să mă respect mai mult.” Îl iubeşte şi doreşte cu disperare pe Rochester, dar ştie că este greşit să se căsătorească, el fiind deja însurat. Se iubeşte şi se respectă mult prea mult pentru a se mărita cu un bărbat care a greşit faţă de ea. Da, da, ştim , în cele din urmă, va face asta, însă numai după ce şi-a luat timp să înţeleagă şi să găsească răspunsuri care să o ducă spre propria concluzie. S-a îndepărtat de Rochester o vreme și nu s-a întors decât atunci când a fost ea convinsă că mariajul este potrivit.
5. Fii optimistă. Gândeşte pozitiv. Ceea ce nu prea făcea Jane când era mai tânără și chiar avea motive să-și plângă de milă. Dar, pe măsură ce creştea, începea să înţeleagă că în orice rău poate fi un strop de bine. A făcut pace cu trecutul ei și a învățat să fie fericită. Iar schimbarea se vede atunci când poate să spună „Chiar şi pentru mine viaţa a avut raza ei de strălucire.”
6. Nu lăsa pe nimeni să îţi spună că nu poţi face ceva doar pentru că eşti femeie. Înainte de a citi acest minunat fragment, să ne amintim că romanul a fost scris în prima jumătate a secolului al XIX-lea. “Este inutil să spui că fiinţele omeneşti ar trebui să se mulţumească doar cu linişte; ele au nevoie de acţiune şi dacă nu o pot găsi, o creează. Milioane de oameni sunt condamnaţi la un destin şi mai liniştit decât al meu şi milioane se revoltă în tăcere împotriva sorţii lor. Nimeni nu ştie cât de multe răzvrătiri – în afara celor politice – agită masele de oameni care populează pământul. Se presupune că femeile sunt în general calme, dar femeile simt aidoma bărbaţilor, ele au nevoie să-şi antreneze şi să-şi dezvolte aptitudinile şi le trebuie un câmp de luptă pentru eforturile lor, la fel ca şi bărbaţilor; ele suferă când constrângerea e prea aspră, când lâncezeala e deplină, exact la fel cum suferă şi bărbaţii. Iar semenii lor mai privilegiaţi se dovedesc mărginiţi atunci când afirmă că ele ar trebui să se mulţumească să facă budinci şi să împletească ciorapi, să cânte la pian şi să brodeze săculeţe de mână. E un lucru nesocotit să le condamni sau să râzi de ele, dacă încearcă să facă sau să înveţe mai multe decât a hotărât tradiţia că este necesar pentru sexul lor.”
7. Eşti mai puternică decât crezi. Pentru Jane nu contează ce ţi se întâmplă în viaţă, atâta vreme cât există o cale de a depăşi un moment dificil, vei găsi acea cale. De unde credeţi că s-au inspirat toţi cei care azi ne dau lecţii de acest fel? Sigur, poate nu din Jane Eyre, dar ar fi asta oare imposibil?!
8. Frumuseţea este în ochii celui care priveşte. Bun, Jane nu este o femeie frumoasă. Aflăm asta. Frumoasă după standardele cui? Cine decide ce este frumos? Scriitoarea arată cu degetul spre o societatea în care se pune prea mult preţ pe frumuseţea fizică (vă sună cunoscut?). Nu este atractivă fizic, dar este o femeie extraordinară. Câte dintre noi nu suntem asemenea ei?
9. Posibilităţile de a trăi viaţa sunt infinite pentru cei care îşi asumă riscuri. “Mi-am amintit că lumea este mare şi există o mulţime de speranţe şi temeri, de senzaţii şi încântări, ce îi aşteaptă pe cei care au curajul de a merge mai departe să caute adevărata cunoaştere a vieţii printre pericolele ei.” Este Jane curajoasă? Absolut. Dacă nu ar fi îndrăznit, s-ar fi întors la femeia care a crescut-o şi niciodată nu ar fi căutat ceva mai bun pentru ea, pentru viaţa ei. Şi-a asumat riscuri şi a câştigat.
10. Nu îţi fie teamă să spui ceea ce gândeşti. Asta este adorabil la ea: deşi chinuită de mătuşa ei în copilăriei, nu este deloc timidă şi nici speriată să dea glas gândurilor. Aşa a fost şi mai târziu, o femeie căreia nu i-a fost teamă să vorbească – când a aflat de soţia lui Rochestar, nu s-a sfiit să-l condamne pentru felul în care s-a purtat – ori să sfideze convenții și mentalități ridicole.
11. Dacă te căsătoreşti, fă-o doar din dragoste. Deşi, mai nou, zice-se, dragostea durează trei ani, tot noi știm și că dacă nu e, nimic nu e. „…Ştiu ce simt… Nu vreau un străin care ar fi cu totul deosebit de mine şi cu care nu m-aş putea înţelege. Am nevoie de oameni care simt ca şi mine.” Jane o spune clar şi preferă să rămână singură decât să trăiască singurătatea în doi. Tocmai de aceea, nu a acceptat o cerere în căsătorie, după ce l-a părăsit pe Rochester, pentru că îşi dorea dragostea adevărată. Și în cele din urmă, a avut-o. 🙂
Sursa, aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
