Nebunia francezilor pentru a cumpăra cărÅ£i care propun tot felul de reÅ£ete ÅŸi învăţăminte nu are egal. Poate mai mult decât alte societăţi ÅŸi naÅ£ii care se înscriu, cred, într-un trend mondial-trăim din ce în ce mai mult, căci vârsta la care murim s-a modificat în ultimul deceniu, dar avem din ce în ce mai puÅ£in timp pentru noi, ÅŸi, în consecinţă, căutăm soluÅ£iile simple, rapide, la îndemână, aplicabile ad-hoc – dar totuÅŸi: o simplă vizită în orice librărie de cartier sau într-un conglomerat Fnac este semnificativă: raioane întregi despre cum să ajungi bogat, cum să fii mai deÅŸtept, cum să găteÅŸti rapid, cum să înveÅ£i să tricotezi sau să conduci un vapor. Campioni absoluÅ£i, francezii au inventat ÅŸi faimoasele cărÅ£i pentru nuli: franceza pentru nuli, engleza pentru nuli, chineza pentru nuli, jurnalism pentru nuli, istorie pentru nuli… Mă opresc, altfel veÅ£i spune că vreau să vă dau reÅ£ete pentru a cumpăra cărÅ£i.
Această tendinţă se generalizează din ce în ce mai mult, cred, nu pentru că vrem soluţii rapide pentru tot, ci pentru că ne-am dat seama, într-un fel, cu toţii, că a gândi foarte mult fără a pricepe este inutil. Sau pentru că ne-am săturat să disecăm fiecare lucru în zece mii de feluri, pentru a ajunge ulterior la acelaşi rezultat: nu serveşte la nimic să ne opunem sau să încercăm să înţelegem ce ni se întâmplă, suntem doar foi în vânt care sunt duse de un vârtej al destinului, un vârtej care ascultă doar de regulile pe care doar el le cunoaşte. Singura noastră capacitate de control este doar cea de a decide cum reacţionăm la ceea ce ni se întâmplă. Ne opunem, ne lăsăm duşi de val, interacţionăm?
Recunosc, gândurile nu-mi aparÅ£in în totalitate, nu acestea, sunt încă sub impresia puternică a doi autori, două cărÅ£i care nu au nimic în comun dar care merg spre acelaÅŸi rezultat. Autorii sunt japonezul Haruki Murakami, românca Sandra Pralong, este vorba de “Kafka pe malul mării” ÅŸi de “Cum schimbăm mentalitatea”. Ideea lor, generată, la primul, de o reflecÅ£ie extrem de subtilă, simbolică, interesantă, uÅŸor de verificat, asupra semnificaÅ£iei numelui lui Kafka (corb în limba cehă) ÅŸi a simbolului uÅŸii deschise doar pentru o anumită persoană, care se va închide dacă nu avem curajul să trecem prin ea, spre noi înÅŸine, ÅŸi la Sandra Pralong de experienÅ£ele prin care a trecut ÅŸi observaÅ£ia atentă la care îşi supune compatrioÅ£ii. Ambii ajung să recurgă la un proverb budist, care spune că adeseori cuvintele au valoare incantatorie, ele devin, rostite cu credinţă, gesturi, gesturile provoacă evenimente pe care ulterior le denumim destin. De fapt, ele nu ar fi decât consecinÅ£a propriilor noastre acÅ£iuni.
Teoria se aplică ÅŸi femeilor care caută cărÅ£i cu reÅ£ete pentru a rezolva problemele legate de cuplu. Atât femeile de acest gen sunt foarte numeroase (hai să recunoaÅŸtem că ÅŸi noi am făcut-o măcar o dată în viaţă!), cât ÅŸi cărÅ£ile de acest gen. Sute, mii de referinÅ£e, care s-au înmulÅ£it într-o asemenea măsură încât clasicul “BărbaÅ£ii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, al doctorului John Gray, a devenit deja vechi. Foarte vechi. Acum, aici, există cărÅ£i cu reÅ£ete despre cum să cucereÅŸti un bărbat, dar ÅŸi cum să-l păstrezi, cum să-l părăseÅŸti… ÅŸi viceversa. Deci nu doar probleme de cuplu ci ÅŸi probleme pentru a ajunge cumva în cuplu. Isteria merge chiar mai departe. Zilele trecute, unul din cursurile care ni s-au predat la Sciences Po (unde efectuez un master în Managementul Media ÅŸi al Digitalului) era despre relaÅ£iile complexe care se instituie într-o redacÅ£ie. Interumane. RelaÅ£ii conflictuale sau nu. Exemplele, toate, au provenit din lumea personală. Ni s-au predat toate tehnicile de recul (în faÅ£a unui coleg nervos), de calmare, de reformulare, de evadare, dar ÅŸi de revenire, de sacadare sau temporizare, de analizare ÅŸi canalizare a furiei, emoÅ£iei. AutocunoaÅŸterii.
Gândul mi-a zburat instantaneu la Jane Austen. Ceea ce ni se preda, ceea ce vând cărÅ£ile de reÅ£ete în relaÅ£iile bărbat-femeie sau duale, pur ÅŸi simplu, avea o rădăcină comună. Pe scurt, moÅŸtenirea lăsată de Jane Austen. Printre ultimele romane recitite, păstrez două referinÅ£e: “Mândrie ÅŸi prejudecată”, “Sanditon”.
Jane Austen, niciodată căsătorită, dar ex-logodnică având nefericirea de a asista la moartea logodnicului, a transpus mai bine care orice carte de reÅ£ete sau doctor în ÅŸtiinÅ£e, complexitatea ÅŸi soluÅ£iile posibile la orice… sfâşiere de cuplu, să-i spunem. Sau căutare de cuplu. Potrivit preceptelor ei, fiecare picior are pantoful pe care îl merită, un pantof care ajunge acolo unde trebuie atunci când destinul o vrea. ÃŽntre timp, doar o purtare virtuoasă ÅŸi responsabilă (gest decis egal gest dus până la capăt), calmul ÅŸi răbdarea, înÅ£elepciunea aÅŸteptării, credinÅ£a în puterea sentimentelor adevărate, au capacitatea de a aÅŸeza lucrurile pe făgaÅŸul cel bun. Un exemplu: Elisabeth Bennet îl consideră pe Darcy înfumurat ÅŸi necioplit, fuge de el, ca până la urmă, datorită unor împrejurări în care acesta o ajută discret într-o problemă de familie, timp în care ea refuză o cerere în căsătorie iar el continuă să o iubească (“Ce, dacă eu i-am refuzat cererea în căsătorie înseamnă că iubirea lui pentru mine va dispare din senin ÅŸi se va îndrepta spre una din veriÅŸoare?” – ador fraza aceasta) să se trezească din senin cu el pe pragul casei. Absolut toate adversităţile, neînÅ£elegerile, dispar în momentul în care destinul decide că a venit momentul ca cei doi perfecÅ£i neutroni liberi să devină un atom. Nu serveÅŸte evident la nimic ca unul din ei să încerce să grăbească destinul (nu ar face decât să provoace “un prezent somnoros”, cum scria Kafka într-una din poeziile sale), ÅŸi nu serveÅŸte la nimic în acelaÅŸi sens ca un altul să-ÅŸi petreacă zilele în durere, lacrimi, urlete etc. Nu ÅŸtiu dacă aÅ£i observat, dar în romanele lui Jane Austen, 1. schema de rezolvare a conflictelor este aceeaÅŸi (cea pe care v-am descris-o mai sus), 2. durata temporală este foarte lungă, cei doi nu au veÅŸti unul despre altul uneori timp de luni de zile (inimaginabilă, astăzi, această aÅŸteptare, acum când Facebook există), 3. soluÅ£iile sunt aduse nu de circumstanÅ£e ci de evenimente exterioare la care participăm cu totul involuntare. InconÅŸtient.
Un sfat, deci, doamnelor, în caz de pericol sau nelămurire, neînţelegere, amintiţi-vă că orice bărbat este un Darcy, domnilor, că orice femeie este o Elisabeth Bennet. Dacă nu aveţi chef de citit, priviţi un film, Jane Austen Book Club. Şi înarmaţi-vă cu răbdare şi indiferenţă. Ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, fără a ne bate prea mult capul. Şi, dacă nu se va întâmpla, înseamnă că nu a fost să fie: a fost doar o lecţie.
Pe Iulia o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
