Femeile care au devenit pioniere ale aerului într-un domeniu în care bărbaţii îşi dispută supremaţia mai abitir parcă decât în altele, au fost eroine în poveşti cu oameni şi zei. Au învăţat de la maeştri să îşi construiască aripi pentru a evada din labirintul terestru şi au avut curajul să se înalţe deasupra unui pământ pe care alţii cu greu ştiau a păşi drept. Iar luna iunie e plină de zile în care să ne amintim de ele, cu fruntea înălţată către cer.
Imaginaţi-vă un balon cu aer cald care se ridică de la sol, condus de un bărbat. Alături de el stă o femeie, îmbrăcată ca zeiţa Minerva, care interpretează magistral o arie din La belle Arsène, de Monsigny, cu braţele deschise larg. Această apariţie fermecătoare era Élisabeth Thible, fosta soţie a unui comerciant de ceară din Lyon şi solistă de operă, prima care şi-a desprins tălpile de sol într-un zbor cu un balon independent. Se întâmpla pe 4 iunie 1784, la doar şase luni de la primul zbor cu balonul. Locul lui Élisabeth trebuia să fie ocupat de un bărbat, care tocmai fusese unul dintre cei şase pasageri ai unui zbor experimental care a eşuat. N-a mai avut curaj pentru o a doua încercare. Femeia însă da. Zborul a durat 45 de minute, timp în care au fost parcurşi 4 kilometri, suficient cât să îi permită lui Elisabeth să îşi umple inima de mândrie.
Prima femeie care şi-a pus imaginaţia în slujba aeronauticii şi a desenat o schiţă completă a unui aparat de zbor a fost E. Lilian Todd, o inventatoare care a cărei primă slujbă a fost cea de dactilografă pentru Oficiul de Patente şi Inventică din Washington. A devenit pasionată de aeronautică urmărindu-i pe fraţii Wilbur şi după ce, în 1906, a văzut schiţa unui avion într-o revistă franţuzească. În acelaşi an, prezenta prima sa schiţă, în cadrul unui show aviatic din Madison Square Garden. Olivia Sage, o americancă înstărită, s-a oferit să îi dea banii pentru a-şi construi avionul. Aparatul a decolat pe 7 noiembrie 1910, dar a zburat doar şase metri, pe actualul aeroport Roosevelt.
Elise Raymonde Deroche a fost prima femeie din lume care a obţinut o licenţă de pilotaj. Provenea dintr-o familie de vidanjori şi instalatori şi a iubit sporturile „de băieţi” încă de mică, deşi le-a abandonat o vreme şi s-a concentrat asupra actoriei, pe care a îmbrăţişat-o sub pseudonimul „Raymonde de Laroche”. A cunoscut în spatele cortinei bărbaţi pasionaţi de pilotaj. A fost fascinată de fraţii Wright, aşa că a făcut tot posibilul să ia lecţii de zbor. I-a fost profesor constructorul Charles Voisin, care era „mort după Elise”, aşa cum povestea fratele lui, Gabriel, ani mai târziu. Poate că tocmai de aceea Charles nici n-a băgat de seamă când Elise a pornit în zbor cu un avion de-al său cu un singur loc, după un singur antrenament. Un an mai târziu, pe 8 martie 1910, Elise primea licenţa de pilotaj din partea aero-clubului francez. Oricât s-ar fi încăpăţânat însă să ţină piept piedicilor, accidentele s-au ţinut lanţ. În iulie acelaşi an, avionul ei s-a prăbuşit la o demonstraţie aviatică şi Elise a fost rănită grav. După doar 2 ani după incident, se întorcea la manşă, ca nici câteva luni mai târziu să sufere un accident de maşină în urma căruia a fost iar imobilizată. La volan era Charles Voisin, care a murit pe loc. În timpul Primului Război Mondial, nefiindu-le permis femeilor să piloteze, a fost şofer militar, ca după aceea să revină cu poftă în aer şi să stabilească două recorduri: unul de altitudine în zbor susţinut de femei (4800 m) şi unul de distanţă (323 km).
A murit tot într-un avion, pe 18 iulie 1919. Era un aparat experimental, cu care voia să se antreneze pentru a deveni prima femeie pilot profesionist de teste şi în acea zi ocupa scaunul pasagerului. Pilotul a pierdut controlul şi Elise a murit pe loc.
Blanche Stuart Scott îşi dispută cu Bessica Reiche titlul de prima femeie pilot a Statelor Unite. Prima a profitat de faptul că tatăl ei era pasionat de maşini şi a început să conducă la puţin timp după ce a împlinit 10 ani, ca la 25 să devină prima femeie care a străbătut teritoriul Statelor Unite la volan de la est la vest, adică din New York în California, luând ca pasager doar o reporteriţă. Le-a luat două luni şi o săptămână să finalizeze călătoria. Aşa i-a atras Blanche atenţia fondatorului industriei aeronautice americane, Glenn Curtiss, care dădea lecţii de zbor exclusiv bărbaţilor. Asta înainte să o cunoască pe ea. I-a devenit instructor, dar pe un avion ţintuit la sol printr-un dispozitiv de lemn. Într-o zi de la începutul lui septembrie 1910 însă, din greşeală sau cu toată intenţia, lemnul s-a făcut nevăzut şi Blanche a zburat la 12 metri înălţime, aterizând apoi uşor ca un fulg.
Bessica a primit în schimb laurii pentru primul zbor complet intenţionat, înfăptuit pe 10 octombrie, în acelaşi an 1910, cu un avion construit în propria sufragerie de ea şi soţul ei, din bambus şi mătase. Bessica era o femeie dintr-o mie: trăgea cu arma, iubea maşinile, era medic dentist şi ginecolog, lingvist şi muzician. Pe lângă toate acestea însă, pilotajul i-a plăcut cel mai mult. A primit medalia de aur pentru prima femeie aviator din America, deşi a declarat într-un interviu că Blanche ar fi meritat-o şi că ea a atras atenţia prin stilul de viaţă năstruşnic şi prin neobişnuita apucătură, la acea vreme, de a purta pantaloni şi tenişi.
A trecut mai mult de un deceniu până ce s-a ridicat de la sol prima femeie de culoare, Bessie Coleman, care a fost de altfel primul afro-american care a primit licenţă de pilotaj. Lucra ca manichiuristă în Chicago, la 23 de ani, unde asculta fascinată poveşti despre bărbaţii clientelor, care fuseseră piloţi în timpul războiului. În America era imposibil să primească lecţii sau brevet de pilotaj, din cauza culorii pielii. Aşa că, sfătuită şi susţinută financiar de un bancher, a plecat la Paris şi a obţinut brevetul din partea Fédération Aéronautique Internationale în 1921, pe 15 iunie. A fost primită înapoi în State ca un star şi s-a folosit de renumele pe care l-a dobândit pentru a le încuraja pe femeile de culoare să ia lecţii de zbor, mai ales că refuza să ia parte la spectacole aeriene (era o cascadoare desăvârşită) la care negrilor nu li se permitea accesul. A murit prăbuşindu-se de la 1000 de metri cu un avion căruia i-a pierdut controlul.
Amelia Earhart este fără îndoială cea mai cunoscută dintre femeile pilot care au depăşit bariere. Când era mică, Amelia decupa poze din ziare cu femei care au reuşit în domenii acaparate de bărbaţi, de la inginerie la film şi avocatură. S-a îndrăgostit instantaneu de avioane când Frank Hawks, pilot în Primul Război Mondial, a luat-o cu el în avion, preţ de 10 minute, într-un câmp deschis din Long Beach. A strâns bani pentru cursuri şi s-a străduit să se supună regulilor din campusul unde erau cazaţi viitorii piloţi. A dormit îmbrăcată în haina de piele nouă pe care şi-o cumpărase pentru a-i da o tentă de vechi şi a nu face notă discordantă şi s-a tuns scurt, ca restul de femei aviator. A devenit a 16-a femeie care a primit brevet din partea Fédération Aéronautique Internationale, în mai 1923. Pe 17 iunie 1928, a zburat alături de pilotul Wilmer Stulz, timp de 20 de ore, devenind prima femeie care finalizează un asemenea parcurs, ca în august acelaşi an să fie prima care traversează dus-întors în zbor America de Nord. Şi-a dorit enorm să treacă oceanul şi singură. Celebritatea de care s-a bucurat în Statele Unite a ajutat-o să facă rost de bani, să se lanseze în modă şi să se angajeze ca redactor la Cosmopolitan. În 1930 a devenit preşedinte al The Ninety-Niners, o organizaţie destinată femeilor pilot, ca, doi ani mai târziu, să îşi îndeplinească visul. A trecut Atlanticul în 14 ore şi a aterizat în Irlanda de Nord. N-a reuşit să ducă însă la îndeplinire o altă ambiţie, cea de a înconjura lumea în zbor, pentru că a dispărut, în condiţii misterioase. “Suntem deasupra voastră, dar nu vă vedem. Mergem necontrolat spre sud şi spre nord” a fost ultima transmisiune interceptată de vasul Itasca, care plutea pe apele Pacificului.
Deasupra noastră sunt acum, şi ne şi văd, puţine femei pilot. Doar 4% dintre piloţii de avioane de luptă sunt femei şi mai puţin de 500 sunt piloţi principali la companii mari de zbor din toată lumea. Abia aşteptăm să vă povestim şi despre româncele care au sfidat gravitaţia înălţându-se la mii de metri. Sunt şi au fost puţine, dar numai una şi una!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Amelia Earhart: “dacă peste un an nu vom mai fi fericiți, ne despărțim”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
