Plecarea Iuliei Motoc la CEDO arată încă o dată că ceea ce nu a fost destul de bun pentru noi este mai bun pentru alții.
În pofida cârcotelilor celor crescuți într-o democrație de cârdășie și obișnuiți cu favoritisme și interese politice, este știut că examenul de admitere la CEDO este printre cele mai severe și presupune nu numai moralitate, cunoaștere temeinică și profesionalism, dar și expertiză internațională în domeniul drepturi lor omului. A dovedit-o diferența uriașă în punctarea celor trei candidați din România: Iulia Motoc a obținut 132 de voturi din 151, pe când ceilalți doi candidați doar 10 și respectiv 7 voturi.
După ce și-a încheiat ultima zi la CCR, nici nu a apucat să pună bine piciorul în avion, că pe scenă politică românească s-a și proțăpit falnic Gigel. Cum care Gigel?! Gigel de la cultură… Într-o fotografie care circulă pe net, Gigel ține mâna la inimă, într-un gest care s-ar vrea demonstrativ patriotic; din altă fotografie, ne zâmbește, iarăși demonstrativ, cu toți dinții. Când deschide gura să vorbească, slobozește dezacorduri gramaticale, cu siguranța de sine a diletantului… Diletant și în cultură…
Și, tocmai când ni se părea că lucrurile au luat o întorsătură tragicomică, din pepiniera pseudoelitelor politice românești actuale a țâșnit, fără preget, Greblă. Dacă tot era liber la CCR… Nu voi comenta subțirimea CV-ului… Atât a putut; atât s-a putut. Voi căuta să văd, însă, în ce măsură mass media va dedica emisiuni și articole vestimentației lui, familiei lui, educației și activității lui profesionale, relațiilor personale și intervențiilor lui, așa cum s-a întâmplat în cazul Iuliei Motoc. A fi femeie, a fi unul dintre cei nouă judecători ai Curții Constituționale, a avea o carieră academică strălucită în spate și a fi lucrat în organizații internaționale au părut a fi mai degrabă capete de acuzare, decât motive de apreciere.
M-am întrebat de multe ori câți dintre cei care au criticat-o au avut curiozitatea să-i citească o carte sau măcar un articol sau câți știu măcar că a scris și cărți de drept internațional, drept european, drept constituțional, drepturile omului… Sau au crezut, poate, că tot ce a scris era pe Facebook. Acolo le era accesibilă și acolo îi puteau găsi vulnerabilități. Îmi vin în minte versuri din Glossa lui Eminescu: “Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? /Ei vor aplauda desigur biografia subțire/Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,/ C-ai fost om cum sunt și dânșii…Magulit e fiecare/ că n-ai fost mai mult ca dânsul…”
M-am întrebat și câți dintre cei care au criticat-o știu că a fost cel mail tânăr raportor special ONU, trimisă fiind în R.D. Congo. Să investighezi crime de război, crime împotriva umanității, acte de genocid într-o zonă post conflict cu milioane de morți implica o responsabilitate uriașă. În plus, nu era deloc ușor să responsabilizezi organizațiile guvernamentale și societatea civilă de necesitatea reconcilierii comunităților locale, de necesitatea justiției și asistenței acordate nenumăratelor victime ale violurilor soldaților din diferite tabere, de urgentarea măsurilor față de ravagiile HIV, de necesitatea demobilizarii copiilor folosiți ca soldați, a relocării populațiilor strămutate din cauza conflictului și a stopării abuzurilor asupra indigenilor și de impunerea abolirii pedepsei cu moartea.
Probabil, după ce te confrunți cu astfel de experiențe limită, devine derizorie strădania acerba a vreunui june jurnalist de a te judeca după coafură. Și-atunci alegi să pleci.
Știam că noi, românii, avem o tradiție în a ne recunoaște valorile abia după ce le descoperă străinii. Multe nume din cultura română stau mărturie. În acest caz, însă, valoarea a fost validată de ONU și revalidată acum de CEDO. Pe perioada revenirii în țară, Iulia Motoc nu a fost destul de apreciată ca expert internațional; a fost criticată, hârțuita, umilită.
Am citit în interviuri ale unor studenți români de excepție, apreciați la universități de renume din lume, că vor să se întoarcă entuziasmați acasă și să pună în practică experiența acumulată…
Mă întreb dacă felul în care a fost tratată Iulia Motoc este un semnal de alarmă pentru ei… Dacă nu este, faptul că Gigel, înainte de a învăța gramatică, primește în mână fraiele culturii române actuale ar trebui să fie!
Citiţi şi
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Dispariția lentă a unei platforme de socializare și posibilitatea ca tu să devii CEO
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
