Poate c-o să regret sau poate că nu, dacă vă spun asta, dar de cînd am zis că mă duc la curve de Crăciun mi-a intrat în cap așa de tare chestia asta, încît m-am trezit căutînd pe net escorte. Bre, glumești? Cine zicea că se face Crăciunul acasă cu familia n-a intrat pe site-ul care trebuie. Au fetele-astea niște scoruri de sărbători de zici că toate sarmalele alea de la masa de Crăciun se transformă-n fluide corporale pe care doar o profesionistă în ale amorului știe să le gestioneze eficient.
Ok, recunosc, tentația a fost mai puternică decît aș fi putut eu să îndur, așa că am sunat la numărul uneia dintre gagicile care arăta așa, mai curățică și cu sînii nesiliconați, asta pentru că mie îmi plac fructele naturale, cum ar fi merele și perele, nu pomelo care-i curată inginerie genetică.
Zis și făcut. 07-ESCORTE suna cel mai atractiv. Habar nu aveam pe cine voi primi cu portocale, lumînări și vin roșu, pentru că trebuie să vă mărturisesc faptul că eu am o viziune romanțată asupra iubirii, chiar dacă la sfîrșit (sau la început, sîc) se lasă cu facturi și plăți pe cont de pay-pal. Anyway, detalii. Într-un fel sau altul, cu toții plătim cîte ceva pe lumea asta, iar o sumă de bani, mai mult sau mai puțin consistentă, s-ar putea să fie o alegere mai elegantă și care, pe deasupra, nu dă dureri de cap a doua zi. Ca un vin bun, așa. Mai scumpuț, dar mai de calitate.
Apoi, mă gîndeam, în timp ce formam numărul de telefon, că unii își doresc de Crăciun tot felul de vacanțe exotice sau țoale șmechere de firmă. Eu vreau doar să țin o fată în brațe. Oare există vreo secțiune specială în Purgatoriu pentru vina asta?
Dar, la naiba, nu poți primi pe oricine în casă, chiar dacă presiunea singurătății combinată cu carnea de porc din sarmale e puternică. Așa că mi-am schițat rapid un discurs și am început să butonez tastatura telefonului, sperînd să întîlnesc o surpriză plăcută la celălalt capăt al firului. Mă rog, capătul undei sau ceva, că fire mai foloseau doar strămoșii noștri în neolitic. Am vrut să aflu mai multe lucruri despre ea înainte s-o aduc acasă, așa, de sărbători. Nu de alta, dar poate trecea mama pe la mine și trebuia s-o prezint. Adică, plm, voiam să văd că știe și ea să lege două vorbe acolo, să n-aduc vreo ciudată în casă.
Deci, cum spuneam, am sunat-o. Mi-a răspuns relativ repede. M-am mirat, la-nceput, după care mi-am dat seama că s-ar putea să fiu ușor cretin. Adică eu îmi imaginam că, dacă-i prostituată, ar trebui să se fu*ă încontinuu. Gen, p*la într-o mînă și telefonul în cealaltă ca să vadă cine sună, să nu rateze vreun client important. Îmi și imaginam cum răspunde ea la telefon, ocupată, și-i spune, să zicem, prietenei ei Mari, „scuză-mă fată, îl mai s.. un pic pe tipul ăsta și după fac și eu un duș, mă-mbrac și mergem după treninguri de firmă”. După care mi-am zis: „ce tîmpit sunt, parcă-s ieșit din peșteră”.
Deci, răspunde la telefon, și o-ntreb: Iulia? „Da”, zice ea, „Iulia sunt, bună, ce mai faci?” Iar m-am blocat. Deci eu sunt chiar cretin, vă jur. M-așteptam să intre un robot cu un meniu ca la serviciile de telefonie mobilă și o voce languroasă să-mi șoptească pe un fond muzical din ăla de stat cu mîna-n chiloţi gen KennyG, „buuuună, iubitule, vrei să ți-o s……g? Apasă pe uuunuuu, costă doar 25 de euro!”, „Vrei să ne fu_em? O sută de euro, tasta doi”. Adică ceva gen meniu de servicii cu prețurile aferente, dar adaptat contextului. Cînd-colo, ce să vezi, îmi răspunde o voce ușor răgușită. La telefon mi-am zis că are pînă-n 25 de ani. Bineînțeles că m-am gîndit automat că-i răgușită fiindcă a supt pu_a azi-noapte. Doamne, sunt cretin, recunosc. Cred că a simțit ea ceva ciudat în vocea mea pentru că o aud spunînd: „scuză-mă, sunt puțin răgușită, am fost la karaoke azi-noapte și cred ca am exagerat cu cîntatul, iar cînd am ieșit din club era cam rece și n-aveam fular la mine”. Îmi venea să intru-n pămînt de rușine.
Adică, vreau să zic, la capătul firului era o gagică, cel mai probabil foarte mișto, studentă pe la vreo facultate de drept prin București și cu care ai putea sta ore-ntregi la vrăjeală fără să te plictisești. Știi, genul ăla de tipă îmbrăcată foarte lejer în club, care-ți răspunde la amabilități sau la texte destul de detașat, dar pe care nu reușești în ruptul capului s-o agăți cu o cafea pe bar și nu știi de ce. Poate pentru că s-a plictisit să se lase agățată de toți cretinii care cred că testosteronul e regele chimiei organice.
Trec rapid peste momentele de blocaj. Poate și pentru că poza de pe site, combinată cu lejeritatea pe care o afișa în conversație, era destul de interesantă încît să mă facă să-mi doresc mai mult decît un schimb de amabilități. Stabilim rapid că am sunat la numărul care trebuie și că nu sunt pe vreun site de meditații la matematică în regim de urgență.
– Auzi, zic, dar am și eu niște curiozități.
– Te ascult.
– Ție-ți place să te fu_i?
– Da, de ce, ție nu-ți place? Altfel nu mă sunai, nu-i așa?
– Bine, dar, vreau să zic, așa, cu mai mulți bărbați.
– Păi, ție nu ți-ar plăcea să fu_i mai multe gagici în aceeași zi? Și să mai iei și bani pentru asta! Hahaha. O bufnise rîsul. Era și deșteaptă, a naibii. Și avea și voce frumoasă, dincolo de acel ușor harsh. Sau poate asta făcea deliciul. Mă excită îngrozitor femeile care știu să facă și altceva cu gura decît să mănînce sau să sugă pu_a. Adică să vorbească și să mai spună și chestii mișto pe deasupra.
Mă cam încuia, ce-i drept.
– Dar îți plac toți ăștia cu care te fu_i?, continui eu în același tren de idei cretine din care-ncepusem deja să-mi doresc să sar din mers. Sau să trag măcar semnalul de alarmă, să nu-mi rup picioarele la aterizare.
– Da’ tu n-ai fu_ut niciodată vreo strîmbă de-ți venea să vomiți a doua zi cînd o vedeai?
– Ba da, zic eu, dar destul de rar și asta cînd eram beat mangă, probabil.
– Și eu la fel. Destul de rar. Nu suntem chiar pe centură aici, poate-ai observat. Mă spăl și eu zece minute mai mult dacă nu mi-a plăcut tipul și-mi promit să-mi iau ceva mișto de la Mall ca să-mi treacă. Asta-i viața. Auzi, da’ tu vrei să mă fuți sau îmi iei interviu?
Acum mă tachina. Începusem să ne-mprietenim. Mintea mea idioată începuse să construiască scenarii halucinante în care eu mă-ndrăgosteam de ea și o așteptam cu trandafiri pe la vreo terasă prin centru după ce ieșea de la muncă. Mi-am tras o palmă de mi-au răsunat creierii în cap. Cred că s-a prins că mă blocasem un pic, așa că o aud continuînd:
– Spune-mi, te rog, ai ceva preferințe sexuale mai ciudate? Adică, gen, să mă-mbrac în școlăriță sau Barbie?
– Nuuu, zic, nu, nu. Îmi place lenjeria de corp din dantelă. Dacă asta o fi vreo ciudățenie. Am simțit-o cum respiră ușurată. Cine știe cîți nebuni o sună pe zi, mi-am spus.
– Ok, zice ea. Dă-mi, te rog, adresa ta. Să nu te sperii, îmi mai spune, am să vin cu un tip care-i bodyguard-ul meu. E mai safe pentru mine așa, continuă ea. Dar el va sta în mașină.
– Mi se pare normal, i-am răspuns. Poate să și urce. Îl servesc și pe el cu cozonac și portocale. Așa, în spiritul Crăciunului.
A rîs și mi-a spus, înainte să închidă: „Ajung cam în douăzeci de minute. Să faci și tu un ceai, ceva”.
Simt că ăsta ar putea fi începutul unei frumoase prietenii. Cu finalizare.
Pe Lorin îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Spiridușul din bradul de Crăciun
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
