Aşa scrie la cartea din care vii tu, iubitule, la Psaltire: Ai poftit la frumuseţe străină şi cu ea ţi-ai rănit inima.
Aşa ai venit tu spre mine: frumuseţe străină intrându-mi în ochi în cuvinte albastre şi calde întâi.
Apoi s-au făcut pietre moi şi aurite, însă repede. Carnea pietrei curge altfel decât orice altă carne. Curge în ea, ca antimateria. Şi, la fel de nelumesc, curge prin ea în acelaşi timp. Regulile nu sunt pentru piatra de aur, iubitule. Niciuna.
Am vrut să-Å£i spun cum mi-ai intrat tu în ochi, dar n-am mai avut loc de… mine. Ca întotdeauna. Mi-ai deschis pleoapele cu vorbe. Nu tari, însă pietroase. Le-ai forÅ£at puÅ£in pentru că, nu Å£i-am spus încă, nu-i aÅŸa?, tu ÅŸtii cine eÅŸti ÅŸi-Å£i place să loveÅŸti cu tine în lume. Åžtii că mergi ca un buzdugan, nu? Åžtii că stai mai drept decât dreapta oricui, nu? Åžtii că râzi ca ploaia miraculoasă, sigur că ÅŸtii. Åži mai ÅŸtii tu, dragostea mea, că eÅŸti cea mai frumoasă întrupare omenească de pe toate feÅ£ele Pământului, iar acum voi fi, iartă-mă, cu totul lipsită de modestie. Chiar n-am mai întâlnit aÅŸa ceva. Ai vrut ÅŸi-ai luat. Scurt, fără zăbavă, dincolo de orice second thoughts. Eu am ÅŸtiut mereu, în fiecare zi, ce-am ridicat, ce-am construit. O fortăreaţă inexpugnabilă. Nu mă temeam de ochi străini ÅŸi nu credeam în puterile nimănui de a o atinge. Dar tu ai intrat direct, cu totul, nici nu mi-am dat seama când, fix prin ochi. De ei uitasem. Erau deschiÅŸi. Nici nu te-ai uitat. Of, darurile grecilor, iubitule! Calul troian tot cal este, nu? Galop în iris, salt ÅŸi gata.
Apoi, am început să te cunosc, dar te-am iubit cu totul de dinainte de cunoaştere. De aia omenească. Fiindcă te-am cunoscut înainte de a te cunoaşte şi te-am iubit înainte de a te iubi cu inima. Şi, cum ţi-am spus, mi-e sufletul făcut din două aripi mici, stând liniştite între omoplaţi. Vezi tu, iubitule, eu nu te aştept. Nu cu durerea lui a nu avea, a nu atinge, a nu vedea. Când mi-e mult prea tare dor, deschid aripile alea mici şi-ţi simt aroma. Iar ea ţine la piept şi avutul, atinsul, văzutul. Dar nu strâns. Aroma nu ştie să strângă. Are palmele deschise şi-mi dă cât vreau de fiecare dată. De-aia ţi-am spus că eşti bun şi generos. Dar nu omeneşte. Zeieşte.
Te vreau, sigur că te vreau. Cum să nu te vreau dacă-ţi simt tot timpul mirosul de vin viu, burgund? Aici se aşază alte întâmplări, cele ale focului dual. Parsiste întâmplări. Dar noi, nemaivăzute. Suntem doi Ahura Mazda. Şi totul se mută în lipsa opusului. Aşa era o definiţie preferată de oameni, parcă: răul e o absenţă, absenţa binelui. Bun. De acord. Frumos spus. Însă mai e ceva: tot o absenţă. A iubirii. Oamenii ar muri de durere dacă, doar pentru o clipă, ar şti asta. Dar nu ştiu. Şi viază mic şi sterp, înmulţindu-se şi umplând Pământul de uscăciune.
Şi îndrăznesc eu să-ţi spun, iubitule, că noi suntem două focuri, nu unul. Două focuri sacre, cu flăcări iubitoare. Şi suntem cruzi. Numai unul pe altul nu ne ardem. De fapt, nici pe ceilalţi. Doar îi orbim. Însă numai dacă se apropie. Două focuri din aceeaşi materie. Numai culorile sunt diferite. Rămâne să le alegem pentru fiecare întâmplare, însă şi pentru neîntâmplări, iubitul meu, pentru că, ştim, nu?, nouă nu ne scapă nimic. Dar ne scapă mereu nimicul.
AÅŸa că trupurile astea de foc ÅŸi inimile lor din carne de piatră curgând sunt totdeauna al nostru. Åži dincolo de… Åži deasupra… Åži prin… Ce nu ÅŸtiu ele? Nu ÅŸtiu pentru că. Nu-l necesită. Primum movens e clipa înspre care ne-am îndreptat noi, din dragoste pentru lumea asta, ca să nu fie singură ÅŸi tristă. Åži dacă-Å£i pare înspăimântătoare ÅŸi demiurgică vederea mea, caută-te în mijlocul focului ÅŸi vorbeÅŸte-mi de acolo. Ce e sufletul, dacă nu lumina întinsă perfect ÅŸi uniform pe trup? Atotcuprinzătoare ÅŸi făcătoare de minuni. Lumina aia vie se înfioară la auzul vocii tale. Åži-apoi intră încet ÅŸi adânc în carne. Acasă.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
