Iubitule, m-am săturat!

23 August 2015

sofia dumitriuIubitule, m-am săturat. M-am săturat să-ți explic în diagrame și-n metafore nefericirea mea cu tine. Știu că eu trebuie să fiu cea care invită la deschidere, știu că eu trebuie să te explic pe tine ție însuți. Să-ți fac tolerabile sentimentele pe care ți le trezesc, să-ți dau siguranța că vei găsi mereu în brațele mele alintul iubirii necondiționate. Să găsești în îmbrățișarea mea răzbunarea pentru orice înfrângere socială. Dar iubitule, m-am săturat, vorbește-mi!

Iubitule, m-am săturat să bat la porți închise. Mi-am lăsat orgoliul deoparte demult și am înțeles că eu trebuie să fiu mai tolerantă, mai înțelegătoare, să iert mai mult pentru că știu cuprinde cu inima mai mult decât poți tu cu mintea. Și cu toate astea, nu dai nici un semn că te faci bine. Eu te aștept iubitule, dar m-am săturat să tot trăiesc cu amintiri din viitor. Iubitule, vorbește-mi!

Iubitule, m-am săturat să-mi pun lacăt sentimentelor, de teamă că tu vei simți că e prea mult și nu mai poți fi puternic de te lași atins de vulnerabilitatea dragostei. Nu pot rămâne când tu nu mă înțelegi. Dacă nu mă pricepi, cum ai putea să mă iubești?… Da, știu, o parte de neînțeles va fi mereu acolo, dar neînțelesul acela frumos, când eu înțeleg de ce nu ne oprim să întrebăm de drum când ne-am rătăcit, iar tu pricepi că am nevoie de atâția pantofi, deși nevoie n-am. Nu vreau acel neînțeles când tu decizi suveran că am toane, că sunt hormonală, că trebuie să fiu lăsată în pace că îmi trece. Iubitule, îmi trece, dar îmi trece și de tine.

iubitule

Iubitule, m-am săturat să nu îmi explici. M-am săturat să-ți oblojesc teama că, de-ți voi ști povestea, n-am să te mai iubesc. Lasă-mă să te văd așa cum ești. Te-am ales deja, dragostea mea vine nu din judecarea celui care ești, ci din siguranța pe care mi-o dă deschiderea sufletului tău pentru a€-mi povesti despre el, orice, totul.

M-am săturat de tăceri asurzitoare, vorbește-mi. Îți știu toate necuvintele, le știu prea bine atingerea înfrigurată. Îți vreau cuvintele, iubitule, dă-mi-le!

Iubitule, vorbește-mi despre tine, aș vrea să te-ntâlnesc. Știu că am atâtea calități, dar telepatia nu face parte din ele. Am făcut mai mult decât de jumătate din drum spre tine, ți-am lăsat doar o mică parte, pentru că știu că mă testezi să vezi de merit să fiu eu aceea căreia să i te predai.

Iubitule, m-am săturat să-ți găsesc justificări în fața mea și-a altora. Nici eu nu mă mai cred. Iubitule, eu pot să-ți fiu Femeia, chiar înainte să-mi fii tu Bărbatul, dar dă-mi speranță, arată-mi că exiști cum te-am visat eu cu ochii larg deschiși.

Iubitule, eu vreau să fiu supusă, dacă tu poți domni cu adevărat. Doar admirația față de tine mă va îngenunchea vreodată, și nu controlul sau manipularea ta. Nu vreau să îmi mimez dragostea și fericirea de frica de a te pierde. Îmi e mai frică de o viață trăită în moarte clinică emoțional, decât de singurătate.

Iubitule, să învățam cuvinte și tandrețe, să învățam să ne privim cu adevărat și să ne asumăm cum suntem. Iubitule, să ne vorbim. Să ne explicăm fiecare concept, să ne jucăm cu sensurile, fără a ne dori să avem dreptate fiecare în felul nostru. Ci să avem dreptate NOI. Să ne negociem subiectivitățile până când ne găsim pe NOI. Te las să fii TU, atâta timp cât mi-l dai și pe NOI.

Iubitule, nu mai fugi! Povestea se repetă cu fiecare femeie. Vorbește-mi, nu ai ce pierde. Să reclădim acum ceea ce tăcerea și orgoliul au sfărâmat atunci cu despărțirea noastră, cum spune cântecul, cum spune înțelepciunea.

P.S. Acest articol a fost scris pentru cei și cele care nu își găsesc cuvintele. Necuvintele sunt problema de fond a multor relații aflate în impas. Necuvintele și fricile din spatele lor.

Pe Sofia o găsiți cu totul aici

Citiţi şi

“Cum să scapi de depresie în doi pași”. Zău? I-auzi, p_la mea…

Ce vă râcâie, domnilor?



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Oamenii vor să fie fericiţi, dar…

Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ana / 3 November 2019 11:20

    wtf! cele mai multe se incadreaza in tiparul cretin de mai sus! o jelanie, o asteptare, o cedare totala, o golire de tot si de toate pt a fi umplute ca niste materiale de f…de niste p…! tocmai aici e pb, ca sunt dresate de mici ca ele sa dea tot, ele sa incerce sa i schimbe, ele sa faca pe dracul in patru ca sa nu fie parasite! si ghici ce? de regula sunt parasite, mai devreme sau mai tarziu, pt ca nimanui nu i place la infinit sa aiba un pres zilnic sau ma rog, unele p….au nevoie de carpe pe care sa si le stearga des pana gasesc alte carpe mai “ofertante”…doar criteriul utilitatii si atat! wc uri publice si private! treziti va! ganditi! nu e nicio iubire, e doar minciuna, manipulare, auto-iluzionare (filme tampite rulate zilnic cu programe sociale ca relatie/caznicie, plozii) si atat! mai devreme sau mai tarziu, inseala, pleaca (stand acolo pana gasesc altele) sau stau si inseala, se bat, se omoara! deschideti ochii larg si vedeti realitatea nu filmele cretine din ultimii neuroni pe care ii mai aveti!

    Reply
  2. oana / 5 April 2016 11:48

    Corect! Si mie mi s-a acrit sa fiu eu cea care da mai mult si sa ma multumesc cu explicatia clasica “Asa-s barbatii”. Nu,barbatii nu-s asa. Asa sunt doar cei cu retard emotional. Mi s-a luat ca atunci cd el are probleme sa fiu acolo sa ii ofer suport si atunci cd eu sunt la pamant sa il vad cum ingheata pur si simplu si ma intreaba cu juma’de gura daca ma poate ajuta cu ceva.

    Reply
  3. geo / 13 November 2015 14:04

    Daca te-as fi descoperit acum cateva zile…

    Reply
  4. Cineva / 26 September 2015 20:26

    Am iesit de curand dintr-o relatie in care efectiv nu reuseam sa comunic. Deloc. A inceput frumos, ireal de frumos. La inceput nu cred ca aveam nevoie de prea multe cuvinte. Insa cu timpul mi-am dorit sa il “cunosc” mai bine. Sunt o persoana careia ii place sa comunice. Dar a fost in zadar. Cu cat incercam mai mult sa comunic cu el, cu atat se retragea mai tare. Cu cat se retargea mai tare, cu atat eu acumulam mai multe frustrari. Nu reuseam sa inteleg unde au disparut toate momentele frumoase, toate cuvintele si promisiunile facute. Imi spunea ca este “stresat” si ca nu vrea sa discute despre asta, ca asa sunt ei barbatii…nu simt nevoia sa comunice si vor sa fie lasati in pace. Sa il las in pace ca vine el inapoi. Sa am incredere in el. Si l-am lasat…o saptamana, doua. Trecea timpul, iar eu ma consumam din ce in ce mai mult. Imi doream sa fiu langa el si nu reuseam sa inteleg cum. Mi-ar fi placut sa il pot ajuta sa iasa din starea asta si am crezut ca “impreuna” putem depasi orice. Mi-ar fi placut sa conteze mai mult faptul ca ma iubeste, decat “stresul” lui. Imi reprosa ca nu stiu sa traiesc o relatie, ci imi doresc mai mult sa vorbesc despre ea. De fapt ce sa traiesc?! O relatie virtuala?! Si acum intrebarea este: ce inseamna sa “traiesti o relatie?” Sa stai sa astepti o saptamana, doua, trei…sa se intoarca el? Poate exista o astfel de relatie? Poate exista o relatie fara comunicare?

    Reply
  5. Ros / 24 August 2015 15:29

    Conform lui Allan Pease, barbatii sunt setati antropogenetic sa scoata max 10 mii cuvinte pe zi. Femeile, 25 mii cuvinte + inca vreo 25 mii gesturi comunicative:)

    Pentru curiosi: https://youtu.be/4uf3Prl8JWA

    Reply
  6. Someone / 23 August 2015 22:54

    Multumesc. Desi probabil o sa fie in zadar…..am sa incerc si cu asta. In proportie de 90% exprima ceea ce caut sa ii spun de saptamani!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro