Iubito, de Crăciun mă duc la curve!

19 December 2015

LorinAm patruzeci de ani și sunt un tip destul de interesant, cred eu. Ştiu să leg o conversaţie, ştiu să fac o glumă de bun gust, ştiu să fac un compliment şi ştiu să aleg un vin bun, for whatever that matters. De fapt, dacă stau să mă gîndesc mai bine, sunt chiar un tip mişto. Deşi asta s-ar putea să fie, cel mai probabil, un mecanism de supraviețuire. Poate că, în realitate, sunt un tip anost, ciudat și, în general, dezagreabil. Dar, (nu-i așa?) n-aș putea să trăiesc gîndind asta despre mine. Aș ajunge, cel mai probabil, fie să plîng la psiholog, fie să rîd la psihiatru. Ceea ce nu-i, totuși, funny, deși implică, paradoxal, rîsete.

Toată viața învățăm cîte ceva, iar eu sunt, de regulă, atent la feedback. Mă analizez, mă uit în oglindă (fără să exagerez), îmi îndrept cutele pantalonilor și prefer să las de la mine, decît să fac pe cineva să se simtă prost. Și cred în oameni. Sau credeam. Pînă ai apărut tu. Shooting star. Așa ai apărut. De nicăieri. Plină de viață. Plină de atitudine pozitivă. Să facem, să dregem. Te ador. Îmi place cum gătești. De cînd nu mi-a mai făcut nimeni cafeaua dimineață. Crush material. Clar. Probabil că știai exact ce faci. Venisei cu toate armele pregătite să cucerești ceva ce credeai că-ți place. Și te-ai înfipt direct în ultimul perete de inimă care rămăsese neciobit. Aim and shoot. Așa a fost. Și ai făcut asta fără să clipești. Fără să te gîndești vreo secundă la consecințe. Dacă astea ar exista vreodată. Live by the sword, die by the sword. Cam așa funcționezi tu.

Întreb și eu acum: cum e să-ți intre cineva în viață și-n pat mimînd aprecierea și afecțiunea? Mimînd starea de a fi îndrăgostit? Și apoi să dispară fără urmă. Să nu mai răspundă la telefoane. Să fii ignorat pe toate planurile fără un minim răspuns la „de ce”-uri.

bărbat trist

Spuneai că vrei să faci lumea mai bună. Că nu-ți place să faci altora ceea ce nu ți-ar plăcea să ți se facă ție. Bullshit. Dacă vreodată ai crezut cu adevărat în ceea ce ai spus, îți sugerez foarte serios să-ți faci o reevaluare a principiilor. Pentru că toate principiile astea pe care le afirmi tu nu sunt decît un mare bullshit. Bineînțeles, cu toții ne privim pe noi înșine în oglinzi ușor diferite. Care să ne satisfacă ego-ul și să ne țină în viață. Pentru că, nu-i așa?, chiar și cel mai rău om de pe lumea asta trăiește cu convingerea că, în adîncul sufletului, este bun. Și că acțiunile sale, oricît ar fi de dureroase sau de distructive pentru ceilalți, ele au, totuși, explicații sau justificări.

Felicitări. Atunci cînd ai plecat ai luat cu tine ultima brumă de încredere pe care o mai aveam în oameni. Ar trebui să-ți mulțumesc, de fapt, pentru că mi-ai dărîmat ultima carte care mai ținea în picioare acest castel din cărți de joc. Și pentru că mi-ai oferit, cumva, libertatea. Libertatea de a nu mai crede în nimeni, oricît de bine intenționat ar apărea la o privire sumară. Libertatea de a simți pînă în străfundul sufletului că omul este lup pentru om. Și că toți oamenii care-ți intră în viață vor ceva de la tine. Și atunci cînd se plictisesc, îți vor întoarce cu naturalețe spatele și se vor îndrepta rapid către altă sursă de bunăstare.

Dar, fii pe pace că am un plan. De-acum știu ce să fac pentru a nu-mi mai lua țepe emoționale. Să vezi cum o să fac. Știi că se apropie sărbătoarea Crăciunului în care cu toții ne dorim să stăm lîngă brad și să desfacem cadouri alături de cei dragi. Știi ce înțeleg eu prin persoane dragi? Sunt acele persoane care nu te dezamăgesc spunînd un lucru și făcînd exact pe dos. Care nu dispar de lîngă tine fără să-ți spună măcar de ce. Crezi că n-aș fi înțeles că ești îndrăgostită de altcineva dacă-mi spuneai asta? Oricum nu are logică. Pentru că nu vii să-ți complici viața cu un tip atunci cînd ești îndrăgostită de altul. Anyway. Ce spuneam? Ah, da. Că persoanele dragi sunt cele care stau lîngă tine și te țin în brațe, te sărută, îți spun vorbe frumoase și te-anunță dinainte dacă au treabă sau trebuie să dispară. Așa că știu exact ce-am să fac de Crăciun ca să mă bucur de toate lucrurile astea: o să mă duc la curve. Știu că nu sună foarte înălțător, dar am ajuns să le consider pe prostituate cele mai cinstite femei din universul populat. Știi de ce? Pentru că ele-ți spun din momentul în care te-au cunoscut ce te va costa ca să stea lîngă tine. Cît te va costa ca să te țină în brațe. Cît te va costa ca să-ți spună lucruri frumoase care să te facă să te simți apreciat. Chiar dacă știi clar că nu sunt adevărate. Măcar ele nu au pretenția asta. Știi despre ele de la început că joacă un rol contra cost și nu ai surprize. Ok, s-ar putea să trebuiască să mai iei cîte un antibiotic din cînd în cînd. Dar oricum, alea o să fie singurele probleme pentru care vei suferi din dragostea pentru ele. Iar antibioticele sunt de preferat pastilelor pentru inimă și nopților nedormite.

Deci, așa cum spuneam, cred că știu unde-mi voi petrece Crăciunul anul ăsta. Așa că, dacă te hotărăști, cumva, prin cine știe ce miracol, să te întorci la mine, te rog să n-o faci de Crăciun. S-ar putea să fiu plecat de-acasă. Dar știi ce? Poate vii după anul nou. Că atunci s-ar putea să rămîn fără bani și n-am să-mi mai pot achita factura pentru familia part-time care să-mi ofere dragoste adevărată măcar pentru alea două ore amărîte.
Sper să aibă brad și cozonaci la bordel, să mă simt și eu acasă.

Pe Lorin îl găsiți și aici.



Citiţi şi

Pisica neagră-i vinovată!

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Lumea în care trăim

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Claudiu / 20 December 2015 10:02

    O să își revină. Are inima frântă. Să sperăm ca se va maturiza și își va recăpăta încrederea în oameni , fără să renunțe la precauție , desigur. Cred ca de fapt , asta a fost problemă lui , lipsa precauției.
    Ar trebui să învățăm să fim sinceri. Recent am văzut la tv ca unul întreba lumea pe stradă ce ar face dacă ar primi un cadou de la partener/ă și nu le-ar plăcea acest cadou. Răspunsul ideal ar fi fost sinceritatea. Bineînțeles ca majoritatea au răspuns ca ar fi mimat totul. Dar este greșit. Dacă am fi mai sinceri , multe cupluri ar fi salvate. Poate ca tipa din povestea celui cu articolul , ar fi dorit o relație stabilă , dar lui îi lipsea ceva și ea nu putea fi sinceră în acest sens. Și fără să ofensez pe nimeni , femeile sunt în general cele mai lipsite de sinceritate în special în lucrurile intime. De exemplu , există o vorbă care spune să tratezi o regina ca pe o curvă și invers și întotdeauna vei avea succes. Personal nu sunt de acord că asta este valabil întotdeauna însă această vorbă are o justificare. Foarte multe femei vor să pară sensibile , timide chiar , gingașe , rușinoase , manierate , etc , iar în mintea lor există un negru mare și urât cu o ustensilă imensă care le pedepsește grav de tot și mult și care la final le stropește pe față. Dacă ar fi sincere , cel de lângă ele ar face ceva un acest sens , și dacă nu ar putea să facă ceva cu lungimea , măcar ar rezolva-o pe partea de atitudine. Însă multe cred ca el ar trebui să își dea singur seama. Pai cum să știe saracu ca ție îți place să lingi înghețată când mimezi atât de bine că îți place ciocolata cu alune ?! Dar multe femei dau vina pe bărbați pentru tot. Am auzit unele care spun ca nici o femeie din lumea asta nu pleacă de acasă de bine și chiar și atunci când înșală , femeia este o victimă și partenerul este de vină pentru ca a neglijat-o cumva sau a ranit-o cu ceva. Însă aceleași femei l-ar eticheta în cele mai urâte moduri pe bărbatul care înșală. Hai să fim sinceri cu noi înșine în primul rând și apoi cu toată lumea.

    Reply
  2. Gia / 20 December 2015 2:25

    Pe bune??….Atunci ma bucur sa aflu ca vi se intampla si voua…

    Reply
  3. Oddie / 19 December 2015 23:45

    Mai bine ia o tuica si enjoy life…!

    Reply
  4. lotusull / 19 December 2015 21:38

    Citisem pe undeva despre un domn ce, aflând că i-a murit soția, și-a petrecut noaptea într-un bordel. Doamnele de acolo l-au salvat. Simplu de înțeles.
    Nu știu dacă e o poveste adevărată sau doar v-ați jucat croșetând cuvinte. În prima situație, varianta pozitivă e vindecarea ce urmează firesc unui șut in iluzii (iar când veți fi bătrân si nu foarte acrit de viață, vă veți aduce aminte cu nostalgie de momentul ăsta) Varianta nasoală n-o mai detaliez 😛 Dacă doar v-ati jucat, nu-i rău, s-ar putea să vă mai citesc, să văd. Normal, nu sunt critic literar, dar de ce să n-am și eu o părere despre orice? 🙂

    Reply
  5. diana / 19 December 2015 21:31

    Claudia,mi-ai luat vorba din gura 🙂 Noi,femeile dezamagite de barbati,ce sa facem,sa ne ducem la curvi? :)))

    Reply
  6. Ramona / 19 December 2015 20:11

    Diferența dintre curvele caracteriale și curvele de meserie e enormă. La ultimele n-ai așa multe surprize, sunt sincere de la bun început. În cel mai rău caz, rămâi cu buzunarele golite, cum bine zici, Lorin. Dar la primele, mai rău, rămâi chiar și cu sufletul și încrederea găurite. Increderea e ceva ce nu se vinde și nu se cumpără cu toți banii din lume. Și-odată pierdută, e bun pierdută, cu toate eforturile tale ulterioare.
    Cât despre curvele de meserie, hmmm! Să vă zic ce mi-a spus, sincer, o tipă “M-am făcut curvă, pentru că mă săturasem să fiu folosită pe gratis. Și pe urmă aruncată ca o cârpă leproasă. Și nici călugăriță nu mă visam. Relații sincere de iubire am încercat, dar am obosit să mai încerc. Măcar în felul ăsta, cu genul ăsta de oameni pe care-i atrag, rămân cu folosul material. Și e mai fair decât și cu corpul folosit, și cu sufletul zdrobit.”

    Reply
  7. azi eu / 19 December 2015 17:30

    e-atita de misto chestia asta incat nu m-ar deranja sa ma aflu-n respectivul bordel, doar ca sa te ajung sa te cunosc. chiar daca nu sint o curva. m-as baga pana sa fac si un cozonac – ar fi primu`din viata mea, dar cred c-ar merita. am avea ce povesti, pin-ar trece (si) Craciunul (asta)…

    Reply
  8. Iulai / 19 December 2015 10:43

    Sa spunem ca e o gluma. Frumos scrisa, logic structurata – ador pledoaria curvei cinstite care isi asuma fara ipocrizie serviciile prestate.
    Insa ..daca nu e o gluma, imi pare rau. Si…bine ai venit in club. Si…stii?…curvele nu vorbesc. Doar se reguleaza. Tu vei fi la fel de singur si de trist dupa. Golul ala celebru care nu te lasa sa respiri doar va deveni mai mare. Te vei uita la curva din fata ta si iti va fi sila. De tine. De ea. De toata povestea.
    Daca textul e pe bune, imi pare rau. Mai bine singur si baut bine decat la curve. Ai fi si tu sincer cu tine.

    Reply
    • Ramona / 19 December 2015 20:17

      @Iulai – la câte curve ai fost de ști că nu vorbesc, ci doar se regulează ? Nu cred că protagonistul nostru se duce pe centură, acolo chiar n-avem pretenții.

      Reply
  9. Iulia / 19 December 2015 10:33

    Asta nu e decat o experienta de viata. Dureroasa, nasoala, dar asta e si nimic mai mult. Toti trecem prin ceva asemanator, daca zm avut curaj sa experimentam. Nu ai insa dreptate sa-ti pierzi increderea in oameni sau in femei din cauza asta, ar insemna exact ca nu ai inteles nimic, ar fi un fel de abordare care nu prea te ajuta in viitor. Chestia cu petrecutul sarbatorilor la curve, clar, e pansament pentru rana, o idee autentica oricum. Din pacate pentru noi nu e aplicabila 🙁 asa ca ramanem la alte activitati, fara nevoie.de antibiotice.
    Incredea in sine are nevoie de refresh tot timpul, cu sau fara experimente nasoale, pentru asta fiecare suntem responsabil, nici psihologii, nici psihiatrii nu te ajuta decat dupa muuuuuulte ore platite. Trust me, I’m one of them 😉

    Reply
  10. Aida / 19 December 2015 10:00

    Nu cred ca e cazul sa ne pierdem increderea sau sa ne schimbam din cauza persoanelor care gresesc.Eu traiesc o poveste de genul de un an de zile, vine, dispare, ne certam urat, ma bucur de discutiile cu el si de multe ori ne propunem sa ramanem prieteni :)). Si devine o poveste ciclica pana iti vei da seama ca nu te mai poti bucura de prezenta celuilalt si ca este timpul sa faci un pas inainte si sa nu iti mai pierzi timpul. Avem tendinta de a da mai departe durerea, dar hai sa o tinem, sa traim in armonie cu ea, sa ne recunoastem ce vrem si faptul ca la un moment dat vom merge mai departe :). Poate ca nu este cel mai sanatos principiu (mental vorbind), dar cand ti-e greu sa renunti la ceva/cineva fara sa judeci, e cel mai usor.
    Bucura-te ca ai trait ceva frumos ce altii se tem sa traiasca!

    Reply
  11. sav / 19 December 2015 9:55

    Ai găsit cea mai bună soluție !
    Du-te , dragule , la curve cât mai poți . Decât cu proaste serioase , mai bine la curve .
    Nu uita după aceea să te îmbeți , de Craciun cu vin, de Anul Nou cu șampanie , normal , și la revelion tot la curve .
    Te asigur că apoi te vei trezi , te vei reface , iar când vei alege din nou o fată , nu vei fi la fel de naiv , de mare investitor în amor , ce mai … Vei deveni mai deștept !

    Reply
  12. Ramona / 19 December 2015 9:51

    hmmm, trist…. va trece, greu, dar va trece. been there, done that. si am invatat ca oamenii sunt doar oameni, ce vina au lupii? iar cei mai multi oameni sunt frumosi, in ciuda a ce li se intampla. sau poate tocmai din cauza a ce li se intampla…unii devin si mai frumosi dupa tristete, if it makes any sense….depinde daca vrei sa vezi asta 🙂

    Reply
  13. ioana / 19 December 2015 9:07

    Ce bărbat îndrăgostit 🙂

    Reply
  14. Daniela / 19 December 2015 9:05

    For whoever that matters 🙂

    Reply
  15. Claudia / 19 December 2015 8:24

    Fun si trist in acelasi timp!Daca e o istorie adevarata…nici nu stiu ce sa-ti spun.Fiindca am incercat si eu sa fug dar nu prea mi-a iesit si ca dupa ce mi-a mai trecut nebunia si frustrarea m-am intors tot la golul din mine pe care ma tot straduiesc sa-l umplu de-o buna bucata de vreme.Si nu cred ca-i vorba doar de gol…e vorba de neancrederea pe care am invatat-o si eu cam tot pe la 40 de ani si de gustul iluziilor pierdute.
    Nu-i prea frumos sa le numeste curve totusi…sunt doar niste prestatoare de servici gata sa-ti ofere ceea ce astepti pentru ceea ce platesti si poate si un mic extra…Da chiar !O femeie care cauta aceeasi alinare sau cum sa-i zic,consolare?La ce fel de prestator de servicii ar trebui sa se adreseze ?
    Sper sa revii cu un alt articol ca sa explici daca este liberatoare terapia cu curve cu sau fara antibiotice. Craciun fericit si frumos oricum!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro