Cea mai bună prietenă. Îi sunt. Ea aşa zice. Dar chiar cea mai bună… nu ştiu. Însă încerc să-i fiu. Ei şi tuturor prietenilor sau cunoştinţelor mele. Poate nu reuşesc să am mereu sufletul întreg acolo, în problemele lor. Însă păstrez cu încăpăţânare acea amprentă de bun-simţ. Rareori, simt că mă sufoc. Admit că nu le-o spun tuturor. Doar celor care ştiu că înţeleg. Pentru ceilalţi, fac un efort în plus şi tac. Nu mă simt „erou”, nici victimă şi nici mai bună decât ei. Dimpotrivă, mă zbat între această laşitate a mea şi nevoia lor de a fi ascultaţi până la capătul lumii. Cu orele. Nevoia lor de dezbate şi de a despica toate firele în patru sute de mii de milioane de părţi, indiferent că sunt probleme profesionale sau personale, indiferent că discutăm despre o situație gravă de la serviciu, sau despre ultimele achiziții în materie de modă, cum ar fi acel rucsac de damă pe care ea mi l-a descris în amănunt. Dar, hei, recunosc că, dacă asta îi este cumva de ajutor, cât de puţin, mă bucur şi simt că laşitatea mea de a nu spune că m-am simțit sufocată a avut un scop bun şi că… prea sunt şi eu sensibilioasă!
Uneori, deşi poate nu ar trebui, comentez. Spun ce cred. Nu e mereu bine, ştiu. Însă mă ghidez după o singură regulă: nu judec. Pe nimeni. Sau cel puţin asta încerc.
Ei şi după ce stăm de vorbă la telefon cu orele şi-mi povesteşte ce-o frământă şi ce-o doare şi dezbatem ca două prietene ce suntem problema, şi-o întoarcem pe toate părţile şi o facem franjuri, o amestecăm şi iar o luăm la disecat, mă întreabă… „dar tu?”.
Şi eu, îmi iau avânt, şi-i spun gândul care mă arde cel mai tare zilele astea. Şi aştept o reacţie. Mică. Măcar să ştiu că m-a auzit şi că nu s-a întrerupt convorbirea telefonică fix când era rândul meu să mă destăinui. Să mă alint, să mă eliberez de povara nespusă. Şi nu întârzie să vină:
– Iubita, hai că mai vorbim, că trebuie să fac acum ceva urgent. Te pup, pa, pa!
Şi rămâne „iubita” (eu adică) cu gura deschisă, cu cuvântul nemestecat şi cu telefonul mort în mână.
Şi cu sufletul, brusc, uscat.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Nu-i pedepsi pe cei care te iubesc din cauza celor care nu te iubesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
