Gândind, așa, la cuceririle și iubirile ei, Mona se așază pe o piatră. Își întinde capul cu gâtul lungit în lumina soarelui. Își sufleca Levi’s de vară până peste genunchi, nu înainte de a se unge atentă pe față, decolteu, mâini și gleznele dezgolite cu Lancôme factor 30. Singura marcă de sunscreen în care mai are încredere, după un îndelungat slalom prin toate brandurile posibile, de la cele mai accesibile până la cele “șic”.
Se convinsese și ea, din proprie experienţa, că sloganul “ce-i mai ieftin te costă mai scump” conţine un dram de adevăr. Că relaţia preţ – calitate nu este întotdeauna un simplu truc de management sau reclamă. S-a convins că mărcile scumpe se simt altfel pe piele. Că miros altfel. Mai catifelat, mai dulce, mai persistent. Astfel că într-un final alege calitatea peste cantitate şi paguba din portofelul mai degrabă gol decât plin, în faţa economiei de moment.
În mod normal, ar avea si un alt produs similar la îndemână, menit să o protejeze de UV, special pentru față. Cotrobăind prin bag-ul de plajă din paie împletite, constată că a uitat produsul în camera de hotel. În baie, probabil. Şi pentru că astăzi nu se mai preocupă de detalii nesemnificative, purcede la compromisul de a-și unge și feţisoara cu acelaşi sunscreen pentru corp.
Mona e împăcată cu gândul că nu i se vor accentua pistruii care îi ies după fiecare expunere la soare.
Se mândrește cu ei, fac parte din moștenirea genetică. Tenul ultra sensibil de blondă şi culoarea ochilor o apropie de mama ei. Care adora soarele. Soarele care îi provoca insolaţii. Mama Monei adora soarele, dar nu-l suporta. Iar soarele o adora şi mai puțin. Rezultaseră insolaţii grave și spitalizări, din care mama își revenise cu greu.
Mona suportă soarele. Îl caută cu însetare. Străbate lumea-n lung şi-n lat, în căutarea luminii și a căldurii care-i lipsește atât de mult. De aceea, stă acum pe o piatră, la soare. Undeva.
Fără fotoliile din swimming pool, bucuroasă că a scăpat de Boys care vin să întrebe la minut: “You OK, ma’am, can I give you anything, ma’am, have you payed for your towels, ma’am?”
Stând, aşa, pe o piatră, la țărmul unei mari, al unui ocean, cu capul întins spre soare şi lipsită de grija pistruilor…
Îi vin fostele, actualele și viitoarele iubiri în minte. Le zâmbește. Își ajustează borul pălăriei de soare și își pune niște shades Cavalli sau Pucci, să-i protejeze ochii verzi de lumina incandescentă.
Citiţi şi Ființa cu pistrui
Pe o piatră, undeva, Mona are o revelaţie. Că ea și doar ea contează. Pentru ea, nu pentru cei din jur. Că a suferit prea mult din alte cauze generate de alții decât de ea însăși, nu-și are rostul…
Niște pescăruși obraznici, care ţipă mereu peste capul ei, tulburându-i liniştea mult dorită, o fac să părăsească piatra solitudinii și să se îndrepte spre hotel. Noroc că și-a lăsat și smartphone-ul în cameră.
Aude melodii dragi în căşti, mai participă poate la petrecerea oferită de hotel la miezul nopții. Nu-i trebuie mai mult decât o piatră în soare. Să-i iasă pistruii cum îi ieșeau mamei.
Asta-i Mona. Iubită de toţi. Neiubită de nimeni.
Mona e fericită!
Guest post by Daffodil
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Idei de cadouri pentru femeile care apreciază rafinamentul
Decât fericită la Costinești, mai bine în depresie la Monaco
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
