Nu numai pentru că e luna ei, ci pentru că merită, cum se spune. Pentru că este, din toate, sentimentul din care izvorăsc toate celelalte trăiri, emoții, stări, de la cele mai luminoase la cele mai întunecate, fiecare cu intensitatea, forma, traiectoria ei, toate se raportează la Iubire.
Universul se naște din sămânța ei încolțită în gândul unui Demiurg, cuvântul apare din atașamentul față de toate lucrurile și viețuitoarele lui, eternitatea apare din cea mai frumoasă manifestare a ei, dacă ar fi să ne gândim măcar la Orfeu și Euridice, Adam și Eva, Pygmalion și Galateea, Paris și Elena, Tristan și Isolda.
Pentru că nu există un alt sentiment mai versatil în manifestările lui decât cel erotic, mai capabil să declanșeze extreme și contradicții și apoi să lupte pentru a le împăca, mai dedat schimbărilor mai mult sau mai puțin previzibile pe care mintea și sufletul nostru urcă și coboară ca pe un montaigne-russe, mai imposibil de alungat din viața noastră și de păstrat, în aceeași măsură…
Instinctul erotic pare că joacă lumea pe degete și ei îi place, chiar dacă uneori își pierde echilibrul și chiar identitatea, căutând idealul în substanța ei volatilă, atât de dificil de prins într-o formulă anume.
Toate calculele matematice și toate formulele chimice, toate mecanismele noastre biologice, anatomice, psihice se contopesc în această formă a formelor, matrice universală a tot ce există și se manifestă.
Întreaga noastră existență este o călătorie, uneori de (auto)cunoaștere, alteori de plăcere, către miezul iubirii, pe care fiecare dintre noi în vede în felul lui propriu, și doar ea poate face legătura între infern, purgatoriu și rai, destinația supremă, la care unii ajung, iar alții nici nu visează.
Ea singură e în competiție cu viața și cu moartea și, în acelați timp, identică lor, prin intensitatea senzațiilor pe care le declanșează.
Război și pace, blestem și binecuvântare, ea stabilește granițe și teritorii, face și desface noduri temporale, creează și distruge, pentru că se infiltrează în toate ascunzișurile ființei noastre și ne acaparează existența fără ca măcar să ne putem împotrivi.
Nu există niciun domeniu al artei care să îi fie străin și nu e vreun scriitor care să nu fi încercat măcar să o atingă, în încercarea de a o apropia și supune, ca o garanție a accesului la cele mai profunde straturi ale ființei umane.
sursă foto: lovethispic.com
Dintre cele mai frumoase definiții ale iubirii, am ales de data aceasta câteva din autori români.
- “În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înșine, ne încântăm cu voluptățile tremurului nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă și mai profundă cu cât distanța de persoana iubită este mai mare.” (Emil Cioran)
- ”Iubești pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să-i dai ceea ce ai mai bun și hotărăști să i te dai pe tine însuți…”(Octavian Paler)
- ”Dar ce poate însemna o iubire, cât poate ea dura, nimic nu durează în lumea asta, totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alți oameni.” (Lucian Blaga)
- ”În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vietii, pentru că poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii. (Marin Sorescu)
- ”Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” (Liviu Rebreanu)
- “Dragostea însă, ca și viața, cere totul. Dragostea este dăruire deplină. Cine iubește cu adevărat, duce în el ceva din frumusețea și nebunia mărilor.” (Fănuș Neagu)
- ”Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi şi exprima, iubi şi urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.” (Nichita Stănescu)
- ”Nu există în viața unui om mai mare noroc decât să găsească un suflet pereche și să rămână împreună.” (Ana Blandiana)
- ”Sufletul cuprins de harul iubirii aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.” (Ileana Vulpescu)
- ”Fără dragoste nu avem un destin, ci doar biografie. Nu avem un sens ci doar, eventual, un nume, un renume. Nu avem nici măcar o identitate precisă. Suntem domnul sau doamna cutare. Nu ne avem nici pe noi înșine.” (Ilinca Bernea)
Dar suntem convinși că fiecare dintre noi are propriul său poem, roman sau carte de înțelepciune despre dragoste, pe care, de ce nu, îl poate împărtăși comunității Catchy. 🙂
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
