Ţi se pare adeseori că în lume e prea puţină iubire? S-ar putea să fie doar o iluzie.
Pare aşa din cauză că foarte multe, mult prea multe din iubirile oamenilor sunt ascunse. Din duplicitate, din jenă, din convenţionalism, din comoditate, din paranoia. Ori de teamă, sau din cine ştie ce alte frici sau interese neştiute. Aceasta, dragii mei, este iubirea la negru. Iubirea subterană.
Iubirea la negru nu se vede, nu se simte, nu apare în statistici. Nu generează alte iubiri, nu devine model, nu molipseşte. Nu înfrumuseţează lumea şi nu are nicio contribuţie la binele general. În afară de cei care o ascund, nimeni altcineva nu se bucură de ea. Cu toate acestea, iubirea la negru există şi nu poate fi scoasă la suprafaţă de nicio lege.
Gli amanti – Daniela Piani
Iubirea subterană nu se ascunde singură pentru că aşa vrea. Ea este nevinovată. Doar oamenii sunt cei care o ascund. Iar cei care îşi ascund iubirea pot ascunde orice altceva. Cel mai grav însă este faptul că, nearătând-o, o omoară. Fiindcă o iubire nearătată lumii e pe jumătate moartă.
Pe Lucian îl găsiți ad integrum aici.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
