Și după ce vei fi iubit prea mult, prea nechibzuit, prea aiurea și prea doar tu sau nici măcar, va veni un moment în care nu vei mai putea să risipești. Să te risipești. În care vei putea să te vezi în ochii celui în care te investești. Și în faptele lui. În el, tot.
Vei avea nevoie să fii așteptată și bine primită. Și vei putea să te lași iubită. În sfârșit! Acela este momentul în care te vei fi iertat. De tot ce ți-ai închipuit că ai făcut vreodată greșit, n-ai făcut bine sau ai fi putut face altfel. Și de tot ce ți-ai fi făcut singură sau îi vei fi lăsat pe alții să-ți facă.
Vei accepta că nu a depins de tine felul în care au putut mama ta și tatăl tău să-și iubească copilul ce-ai fost și că n-ai fi putut face nimic să fi fost altfel. Vei înțelege că au pus în tine ceea ce au primit la rândul lor și că au făcut cât de bine au putut ei să facă.
Vei ști că acum nu mai poți face nimic pentru ce a fost, dar poti face mult pentru ce va fi. Te vei fi pedepsit destul pentru păcate făcute sau nefăcute, ale tale sau ale celor care ți-au dat viață de trăit. Te vei fi testat iar și iar, dând mult, așteptând puțin, ducând totul singură, nelăsându-te ajutată, ca să te convingi despre cine ești, ce poți și ce nu.
Îți vei fi demonstrat că nu te definește o alegere greșită. Îți vei fi hărtănit sufletul, alergându-l în povesti în care credeai că nu meriți și în care nu puteai să primești și să păstrezi. Poate nici să dai.
Vei fi pierdut oameni pe care n-ai știut să-i cuprinzi. Te vor fi pierdut oameni pentru care ai fost prea mult sau prea greu. Și vei fi încercat, absurd, să te faci să încapi în vieți care nu erau ale tale, rulând un program de neiubire despre care nici nu știai că l-ai avea instalat în suflet.
Vei fi înțeles că odată ce tu știi cine ești, vei ști ce meriți și că viața îți va da. Că este sens în tot și că ne facem și desfacem trecerea prin viață, ca avem putere să legăm, să dezlegăm și să ne dăm pe noi mai departe.
Vei înțelege că nu mai ai nimic de demonstrat nimănui și că îti este bine cu cine ești. Că ești bine pentru că ai devenit bine.
Într-o zi, un băiețel mic, perfect, cu ochi albaștri, te va privi cu toată dragostea cuprinsă și necuprinsă de lumea asta și vei simți că o meriți. Că așa trebuie să fie și să se simtă iubirea.
În ziua aceea vei învăța să te lași iubită, după ce vei fi învățat să iubești, încredințată că primești de la omul de lângă tine ceea ce ai pus în sufletul lui. Și el de la tine, asemenea. Pentru că iubirea este un cerc.
Din ziua aceea vei putea să te vezi și tu așa cum te vede micul om. Și având imaginea asta în suflet, vei ști s-o recunoști în privirea unei jumătăți care se va regăsi și el în tine cu tot ce este mai bun. Și veți avea cercul vostru.
Așa am învățat despre iubire.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
